Carnival of Souls (Herk Harvey, 1962)
O peliculă remarcabilă, cu un scenariu criptic, dar ingenios, veritabil precursor al filmelor de groază, care însă azi ar părea desuet.
Kocham kino (Piotr Lazarkiewicz, 1987)
Omagiu adus filmului clasic, dar şi dramă de familie, film-manifest, dar şi despre predestinare, Kocham kino impresionează prin sensibilitate artistică.
The Giver (Phillip Noyce, 2014)
O distopie cu tentă SF care ridică probleme fundamentale despre lecţiile existenţei şi eradicarea răului din om.
Orient Express (Sergiu Nicolaescu, 2004)
Un film cu parfum de epocă, stil şi romantism aparte, în care un rol important îl au psihologia personajelor şi dialogurile elevate.
Domnişoara Christina (Alexandru Maftei, 2013)
Adaptare a unei nuvele de Mircea Eliade, în foarte mare parte fidelă originalului, pelicula te introduce într-o atmosferă gotică în care eroul este disputat de două lumi.
Another Round (Thomas Vinterberg, 2020)
Un film despre lecţii de viaţă şi încercări, despre aspiraţii şi ratare, despre sublim şi decădere, cu un final apoteotic.
Adieu Bohème (Cosme Castro, Jeanne Frenkel, 2017)
Un scurtmetraj sensibil, care transmite emoţii şi ridică probleme existenţiale.
Jagten (Thomas Vinterberg, 2012)
Un film de colecţie. Un film-şoc. Un film care ridică probleme de religie şi moralitate umană. Thomas Vinterberg confirmă valoarea de excepţie a şcolii cinematografice nordice.
The Sisters Brothers (Jacques Audiard, 2018)
Un western atipic, în care drama şi comedia îşi dau mâna pentru a portretiza patru personaje ”de poveste”, patru tipologii diferite.
I Love Your Work (Adam Goldberg, 2003)
O parabolă despre preţul artei şi al celebrităţii, cu un erou narcisist şi măcinat de obsesii, realizată sub forma unui cinema atipic.
Amour (Michael Haneke, 2012)
Un film despre o situaţie extremă, despre încercările vieţii, rafinat artistic, dar cu un mesaj discutabil.
Rives (Armel Hostiou, 2011)
O excelentă dramă despre însingurare şi inadaptare socială, văzută prin prisma a trei destine care nu se întrepătrund, dar au un numitor comun.
Mirrormask (Dave McKean, 2005)
Un fel de basm magic, cu o atmosferă ireală, o poveste cu eroi, anti-eroi şi portaluri, o feerie care reuşeşte să fie mai mult decât un simplu film de familie.
Såsom i en spegel (Ingmar Bergman, 1961)
Un film aproape ca o piesă de teatru, cu doar câteva personaje, dar cu enorm de multe complicaţii, în primul rând psihologice.
The Recorder Exam (Bora Kim, 2011)
O incursiune sensibilă şi realistă în viaţa unei eleve talentate, dar lipsită de înţelegere în familie.