Miracolul din Tekir (Ruxandra Zenide, 2015)
O poveste atipică, stranie și ambiguă, superb filmată aproape exclusiv la malul mării, produsul finit expunând un film fantasy cu o proiecție voalată de supranatural.
Jagten (Thomas Vinterberg, 2012)
Un film de colecţie. Un film-şoc. Un film care ridică probleme de religie şi moralitate umană. Thomas Vinterberg confirmă valoarea de excepţie a şcolii cinematografice nordice.
Il conformista (Bernardo Bertolucci, 1970)
Un film alcătuit din flashback-uri, în care personajele interacţionează la nivel superficial, totul – axat pe liniştea falsă dată de conformitate.
Onibaba (Kaneto Shindô, 1964)
O poveste sumbră, cu elemente plasate în supranatural, despre supraviețuire și pasiune carnală în care regizorul intercalează antic și modern, mit și realitate, diavol și moarte.
The Sisters Brothers (Jacques Audiard, 2018)
Un western atipic, în care drama şi comedia îşi dau mâna pentru a portretiza patru personaje ”de poveste”, patru tipologii diferite.
Prin cenuşa imperiului (Andrei Blaier, 1976)
Un periplu fantomatic, ca o ruletă rusească, într-un imperiu în destrămare, o călătorie în eter, un joc teribil de-a moartea şi de-a viaţa.
Kyra Kyralina (Dan Pița, 2014)
O ecranizare în bună măsură reuşită, dar şi cu unele abateri şi imperfecţiuni, filmul redă o atmosferă tenebroasă şi libertină şi poate contribui la popularizarea operei lui Panait Istrati în rândul celor mai puţin familiarizaţi cu ea.
Dimineața care nu se va sfârși (Ciprian Mega, 2016)
Emigrație, prostituție, viața ascunsă a ambasadelor populate cu politruci ieftini și superficiali. Plus consecințele care îmbracă haina suferinței.
Vara s-a sfârșit (Radu Potcoavă, 2016)
Un film despre finalul prematur, brusc și trist al copilăriei unor băieței care nu erau pregătiți pentru viață.
Un om la locul lui (Hadrian Marcu, 2018)
Un film care vrea să surprindă traseul sinuos pe care un bărbat îl are de parcurs în încercarea de a găsi o portiță de ieșire dintr-un triunghi amoros.
Pépé le Moko (Julien Duvivier, 1937)
Un film cu o distincție unică ce rezidă în expunerea vizuală autentică a unei povești de viață brută, filmată într-un mediu cu identitate culturală aparte.
Det Sjunde Inseglet (Ingmar Bergman, 1957)
Unul dintre cele mai filosofice şi mai şocante filme ale lui Bergman, cu o scenă unică în istoria cinematografiei: Omul jucând şah cu Moartea.
Stalker (Andrei Tarkovsky, 1979)
Un film filosofic şi plin de simboluri, piesă de rezistenţă a cinematografiei anilor ’70-’80, cu un final care sugerează că drumul spre adevăr rămâne deschis căutărilor, cu sau fără călăuză.
Harvey (Henry Koster, 1950)
Un film-emblemă, o comedie a erorilor cu o doză minimă de fantastic, cu un personaj unic: iepurele de legendă.
Onibaba (Kaneto Shindô, 1964)
O poveste sumbră, cu elemente plasate în supranatural, despre supraviețuire și pasiune carnală în care regizorul intercalează antic și modern, mit și realitate, diavol și moarte.