Brazil (Terry Gilliam, 1985)
Un film imprevizibil, plin de scene de un umor sarcastic, o veritabilă şaradă avangardistă. În 1985, când apărea Brazil, tehnologia mocnea de idei ce urmau să fie aplicate. Terry Gilliam exploatează un posibil viitor unde mașinile și birocrația vor înlocui ingeniozitatea omului la locul de muncă și nu numai. Subiectul a mai fost atacat și de alții (primul exemplu care-mi vine în minte este 2001: A Space Odyssey a lui Kubrick, unde se pleacă de la o idee și se duce până la extrema ei)…
Rebel in the Rye (Danny Strong, 2017)
Anii de glorie din viața unuia dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX, în 110 minute de peliculă. Teama de mediocritate este la fel de puternică la Jerry Salinger, precum fuga de celebritatea construită, acea celebritate care decurge dintr-un bine gestionat proces de marketing literar. Din acest punct de vedere, filmul lui Danny Strong seamănă cu o meditație, dar nu atinge marginile vreunei parabole, dimpotrivă. Este despre răzvrătire, despre căutarea sinelui cu riscul abrutizării și al propriilor distrugeri sufletești. Anii de glorie din viața…
Carnival of Souls (Herk Harvey, 1962)
O peliculă remarcabilă, cu un scenariu criptic, dar ingenios, veritabil precursor al filmelor de groază, care însă azi ar părea desuet. Două maşini se iau la întrecere pe un pod. Într-una erau numai bărbaţi, în cealaltă, doar femei – care însă făceau faţă cu brio raliului. În cele din urmă, maşina cu femei cade în râu şi se scufundă. Poliţia face o investigaţie, cei din cealaltă maşină susţin că a fost un accident neintenţionat. Din cauza aglomerării de nisip şi de mâl, misiunea de a recupera…
Blue Jasmine (Woody Allen, 2013)
Un film aparent banal, dar cu personaje ataşante şi cu un fir narativ care te ţine captiv de la început până la sfârşit. Cred că am amânat vreo două luni vizionarea acestui film al lui Woody Allen. Văzând numai trailer-ul, îmi părea o poveste obosită, banală, cu multă vorbărie fără sens. Singura atracție erau personajele simpatico-nervoase, cu care regizorul ne-a obișnuit de-a lungul anilor. Și, surpriză, e mai mult de-atât! În rolul lui Jasmine, Cate Blanchett te lasă cu un singur cuvânt pe buze: bravo!…
Miracol (Bogdan George Apetri, 2021)
Un film întunecat, realist, excelent povestit, interpretat și filmat. Bogdan George Apetri a debutat în lungmetraj cu excelentul Periferic (2010). Regizorul a făcut o pauză de 10 ani și a revenit în 2020 cu Neidentificat, primul film dintr-o anunțată trilogie. Filmat aproape simultan, Miracol a avut premiera în 2021 și se constituie în partea a doua a trilogiei. Probabil cel mai bun produs al lui Apetri de până acum, Miracol este o dramă structurată în două acte, așezate pe același palier narativ, dar concepute ca dramă psihologică…
Ultima noapte a copilăriei (Savel Stiopul, 1969)
Cadrele alb-negru şi dualitatea în dragoste a personajelor ofera un final din care nimeni nu iese câştigător. Despre universul adolescenţei şi al tinereţii se pot face filme uşoare, frivole ori nereprezentative sau filme profunde, care să surprindă esenţa acestei vârste. Ultima noapte a copilăriei, film din 1969 regizat de Savel Stiopul pe un scenariu de Dumitru Carabăţ, face parte, în mod cert, din a doua categorie.Nu e vorba doar de complexitatea problemelor care apar în viaţa tinerilor, probleme al căror impact va avea un rol…
Acasă la tata (Andrei Cohn, 2015)
O manieră simplă și directă de a spune o poveste despre ratare și momente de cumpănă în viață, Acasă la tata face un bilanț al vieții protagonistului. Un film interesant, scris de Mimi Brănescu și regizat de Andrei Cohn, structurat întocmai ca piesa de teatru omonimă a aceluiași autor: fiecare act este filmat într-o locație cu o scenografie anume, reflectă o stare de spirit și dezvăluie adâncimea personajelor și perspectiva poveștii. Deși intitulat Acasă la tata, numele englezesc al filmului pare mai inspirat: Back Home,…
Casa din vis (Ioan Cărmăzan, 1991)
Un film cu elemente alegorice: tradiţiile se îmbină cu forţele răului pentru a alcătui un melanj inedit. Cu un scenariu de Fănuş Neagu şi Ioan Cărmăzan, în regia celui din urmă, Casa din vis este o poveste care se desfăşoară într-un cadru exclusiv rustic.Filmul îşi propune să atingă multe teme, precum moartea, erosul, predestinarea, păcatul, repetarea unor lecţii de viaţă.Şi chiar le tratează cu destul succes uneori, însă per ansamblu firul epic e prea dezlânat, anumite scene par forţate. Părerea mea e că ar fi…
Miracolul din Tekir (Ruxandra Zenide, 2015)
O poveste atipică, stranie și ambiguă, superb filmată aproape exclusiv la malul mării, produsul finit expunând un film fantasy cu o proiecție voalată de supranatural. După exact zece ani de la debutul în lungmetraj al Ruxandrei Zenide, Ryna, cu exact aceeași protagonistă, Dorotheea Petre, regizoarea revine cu un proiect interesant. Miracolul din Tekir, o coproducție româno-elvețiană, este un film ambițios: propune un scenariu ce dezvoltă o poveste atipică, stranie și ambiguă, este superb filmat aproape exclusiv la malul mării, produsul finit expunând un film fantasy…
Malmkrog (Cristi Puiu, 2020)
O punere în scenă sofisticată, cu dialoguri care fascinează prin complexitate şi rafinament şi relevă resurse nebănuite ale cinema-ului românesc. Adaptare pentru ecran a unui text de Vladimir Soloviov, Trei conversații cu privire la război, progres și sfârșitul istoriei, Malmkrog este un proiect ambiţios şi, aş îndrăzni să afirm, opera de deplină maturitate artistică a regizorului Cristi Puiu, în opinia mea cel mai valoros film al său.Spun ”proiect ambiţios” pentru că este o punere în scenă sofisticată, destinată elitelor. Dialogurile dintre personaje au tentă filosofică,…
Sunset Blvd. (Billy Wilder, 1950)
Când faima și disperarea ajung să definească realitatea. Născut în perioada musical-urilor și a glamour-ului, filmul Sunset Blvd. prezintă o tragică și patetică versiune a mult-iubitului Hollywood, o realitate crudă și înspăimîntătoare ce se ascunde în spatele Epocii de Aur a filmului american și a industriei cinema, o parte a istoriei foarte romantizată și idilizată în ciuda voalului de mister și corupere morală în care este învăluită această eră. Din punct de vedere narativ, acțiunea se învârte în jurul lui Joe Gillis (William Holden), un…
My Left Foot (Jim Sheridan, 1989)
Jim Sheridan construiește mai mult decât o biografie dramatică ce ar aluneca în tragism, prin îmbinarea cinismului irlandez și a spiritului rebel popular. Aflat la începutul unei cariere încununate cu 6 nominalizări la premiile Oscar, Jim Sheridan aducea la viață audio-vizuală în 1989 personalitatea irlandezului Christy Brown. Având la bază autobiografia scrisă de acesta, regizorul nu realizează prin filmul său un efect melodramatic, atribuindu-i autorului titlul de erou, de victimă suferindă, producând astfel o melodramă hiperbolică, un Bildungsroman de basm, ci o experiență umoristică, în…
Nostalghia (Andrei Tarkovsky, 1983)
În egală măsură dramă psihologică şi film ce ridică probleme filosofice, cu o realizare aproape perfectă şi un mesaj peren, Nostalghia se dovedeşte a fi una dintre capodoperele cinematografiei mondiale. Andrei Tarkovski a făcut, în majoritatea creaţiilor sale, un altfel de cinema, unul care a spart tiparele şi, mai ales, a transmis un mesaj profund.Filmele regizorului rus sunt pline de simboluri sau de dialoguri care trimit, cel mai adesea, la esenţe.Chiar dacă mărturisesc că celebrul film al său Stalker (1976) mi s-a părut un pic…
City Lights (Charles Chaplin, 1931)
În egală măsură film cu puternic mesaj social şi romanţă tristă, turnat într-un mod aparte, cu un Chaplin întrecându-se pe sine, City Lights este o creaţie memorabilă a cinematografiei. ”Locuitorilor acestui oraş le dedicăm acest monument: pace şi prosperitate”, apare scris, la o ceremonie, chiar în debutul filmului. Numai că se deduce lesne că lozinca acoperea minciuna şi demagogia care tronau, de fapt.Simbolic, la dezvelirea monumentului, sub copertina protectoare, chiar pe statuie, se afla ascuns un vagabond.Apariţia sa scandalizează publicul, numai că adevăratul scandal se…
Apocalypse Now (Francis Ford Coppola, 1979)
Trecând de la conflictele psihologice la realitatea brută, Apocalypse Now este o realizare care te îndeamnă la reflecţie, iar confruntarea finală dintre Willard şi Kurtz este colosală, printre cele mai reuşite duete din istoria filmului. Mărturisesc că, fără a fi în mod particular atras de filmele-şoc, acord deseori atenţie filmelor care suscită controverse, care împart lumea cinefililor în două.Un astfel de film este şi celebrul Apocalypse Now, al nu mai puţin cunoscutului Francis Ford Coppola (care, între altele, a adus o realizare cinematografică la fel…