Una giornata particolare (Ettore Scola, 1977)
Interpretările de forţă oferite de Sophia Loren și de Marcello Mastroianni realizează o peliculă care radiază un amalgam de sentimente și senzații.
La terra trema (Luchino Visconti, 1948)
Film reprezentativ al neorealismului italian, pelicula lui Visconti mixează realismul, poezia şi ideile revoluţionare într-un melanj de o calitate extraordinară.
Il deserto rosso (Michelangelo Antonioni, 1964)
Psihicul uman sub impactul artificialului peisagistic.
Gruppo di famiglia in un interno (Luchino Visconti, 1974)
Visconti nu desenează portretul unui grup de familie, ci al unei întregi societăţi.
Miracolo a Milano (Vittorio De Sica, 1951)
Un film complex, plin de simboluri, pe alocuri haios, pe alocuri naiv.
Mamma Roma (Pier Paolo Pasolini, 1962)
Preferința lui Pasolini pentru oameni proveniți din mediile defavorizate este strâns legată de redarea unei atmosfere autentice rurale.
Bellissima (Luchino Visconti, 1951)
Un film considerat tipic pentru neorealismul italian, dar care nu se rezumă la a prezenta realitatea brută.
Happy as Lazzaro (Alice Rohrwacher, 2018)
Filmul caută fericirea atemporală, celebrând umanitatea, printr-un exemplu izolat.
L’Attesa (Piero Messina, 2015)
O dramă pe alocuri picturală, alteori construită doar din replici şi trăiri subînţelese.
La Grande Bellezza (Paolo Sorrentino, 2013)
Jep Gambardella este un scriitor care pare a colecționa momente prețioase.