• Mihai Gîndu

Bridgerton (2020-)

Un serial de epocă ce încearcă să ne introducă în înalta societate din Anglia anilor 1800, însă păcătuieşte printr-un scenariu prea simplist, intrigă frivolă şi uneori scene sau atitudini care strică ansamblul.


Bridgerton este un serial de epocă şi, totodată, o realizare care aruncă o privire ironică asupra societăţii din Anglia anului 1810: tinerele moştenitoare sunt văzute ca o ”marfă”, invidiile, aerele de superioritate, intrigile de alcov nu lipsesc – pe scurt, avem toate ingredientele unei satire sociale cu parfum de modă veche.

Însă poate producţia americană să ofere ceva în plus, o pasiune mistuitoare, o intrigă diabolică, o profunzime a unei replici?

Deocamdată, în startul seriei, se pare că trebuie să ne mulţumim cu ”peisajul” frivol şi cu scenele de sex (din mai multe episoade, deşi nu în toate) sau cele de box (din al doilea şi al patrulea) care, deseori, sunt la fel de nepotrivite ca şi cum ai introduce cadre de amor torid ori de luptă într-un film despre lagăre sau într-un documentar despre călugăriţe.

Tânăra Daphne (interpretată foarte bine de Phoebe Dynevor, care este o surpriză realmente plăcută, în schimb aş spune că rolurile în general au o anumită platitudine, nivelare, deşi actorii se achită cât pot de bine de sarcini), aparţinând bogatei familii Bridgerton, îşi face intrarea în această lume care era populată nu doar de nobili, dar şi de şarlatani.

Impresia pe care o lasă primul episod este că avem de-a face cu un serial vizionabil, dar care nu epatează prin nimic.

Este o cronică acidă, dar destul de anostă şi predictibilă.

Totuşi, principalele atuuri ale serialului sunt că este plăcut vizual şi de la un moment dat apare şi dramatismul (într-o oarecare doză), atât de necesar pentru a condimenta acţiunea.

Însă impresia de amestec în care sunt aruncate o mulţime de ingrediente, de la cele care se vor picante până la cele ”politically correct”, fără ca ansamblul să strălucească, este întărită şi de următoarele episoade. Al treilea este totuşi mai bine realizat, mai aproape de ceea ce am fi aşteptat, deşi i-aş reproşa un singur lucru: intriga stupidă şi cu un curs abrupt între Daphne şi ducele de Hastings, o evidentă ”forţare” regizorală.

Intenţia e bună, dar realizării îi lipseşte ceva. Este prea superficială şi lipsită de miez, chiar în condiţiile în care s-a intenţionat (şi s-a şi reuşit) creionarea unor personaje frivole, pe alocuri caricaturale.

Bridgerton, în opinia mea, este genul de serial care porneşte de la o intenţie lăudabilă, însă este slab exploatată artistic, şi asta nu din cauza actorilor.

Costumele sunt atrăgătoare, interpretarea actorilor este decentă, dar intriga rămâne ceva elementar, la nivel de bârfă şi discuţie frivolă.

Totuşi jocul subtil al tachinării între Daphne şi ducele de Hastings este unul de natură să atragă şi să stârnească zâmbete (cel puţin până la un punct al relaţiei lor) şi poate, ca atare, îndemna la o vizionare dacă nu ai aşteptări prea mari.

Aş fi nedrept dacă nu aş spune că totuşi serialul creşte simţitor în dramatism la un moment dat, în episodul al patrulea. Şi acest episod ar fi fost chiar realizarea perfectă dacă motivul invocat de Hastings (nu dezvălui tot, dar se va ajunge la un duel) nu l-aş găsi unul nepotrivit: ducele jurase ceva pe patul de moarte al părintelui său. Însă era un jurământ făcut din ură, nu din iubire (vizionând, veţi afla de ce). Şi atunci? Ducele de Hastings, prezentat ca un nobil, pune ura înaintea iubirii, şi chiar cu riscul de a distruge tot? Nu mi se pare o motivaţie mulţumitoare.

Din păcate, apoi, continuă melanjul dintre scenele lipsite de substanţă şi dialogurile frivole purtate în acea ”înaltă” societate. De acord, un plus al serialului este că prezintă acea societate viciată şi superficială exact aşa cum (probabil) era.

De fapt, nu doresc să vă sfătuiesc nici să vedeţi, nici să nu vedeţi serialul. Încerc doar să spun cam la ce să vă aşteptaţi – cei care îmi vor împărtăşi punctul de vedere s-ar putea să nu fie entuziasmaţi; în egală măsură, însă, sunt convins că vor fi şi destui fani ai serialului care chiar m-aş bucura să găsească în el lucruri pozitive sau demne de un interes în plus, care să încline altfel balanţa. Pentru că niciodată un film sau un serial nu va determina reacţii identice în rândul celor care îl vizionează.

Creat de: Chris Van Dusen

Actori: Phoebe Dynevor, Regé-Jean Page, Nicola Coughlan

Citește mai mult:

The Boys (2019-)
Jesus of Nazareth (Franco Zeffirelli, 1977)
Servant (2019-)
His Dark Materials (2019-)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2021 blogdefilm.ro