Un film realist, dar şi încărcat de simboluri, în care Zvyagintsev creionează o epocă modernă dezumanizată, rece, frustă, care mai poate fi salvată doar prin puterea iubirii.
Excelent! Chiar dacă la un moment dat filmul lui Zvyagintsev poate lăsa senzaţia că spune o simplă poveste şi atât, cine îl va urmări de la început până la sfârşit va constata că e mult mai complex şi cu mai multe implicaţii decât ar putea părea. Într-o carte am citit mai demult următorul enunţ: „Răul nu este un principiu independent. Răul este negarea binelui”. Exact de la această premisă porneşte şi filmul de faţă, absolut neîntâmplător intitulat „Fără iubire”, mai ales că la un moment dat se spune: „fără iubire nu poţi trăi”. Personajele principale, ba chiar şi cele secundare sunt atinse de un egoism feroce, se gândesc doar la binele, la confortul, la siguranţa proprie şi aproape deloc la cel de alături. Banii, cariera, sexul… şi cam atât. Iar în momentul în care îţi întemeiezi o familie, eşti responsabil de soarta celorlalţi într-o măsură mult mai mare. Asta, fireşte, doar dacă înţelegi că eşti responsabil.
Cadrele sugerează parţial o cinematografie realistă, dar altele sunt încărcate de simboluri. Zvyagintsev nu se mulţumeşte să arate, îşi poartă spectatorul către asocieri de idei şi de emoţii.
Este un film realizat original, chiar dacă tema, probabil, a mai fost tratată.
Foarte bine alese cadrele pustii, reci, de la începutul şi sfârşitul filmului, care sugerează, de asemenea, vidul sufletesc al personajelor, iar căutarea lui Alyosha (Matvey Novikov), care se va dovedi generatoare de noi acte de indiferenţă, este de fapt un pretext simbolic pentru căutarea umanităţii înseşi, pentru căutarea paradisului pierdut, dacă vreţi. Copilul este în primul rând un simbol al celor neglijaţi, deznădăjduiţi, înainte de a fi un caz particular, o victimă a unei conjuncturi întâmplătoare.
Remarcabilă şi o altă scenă către final, când eroina aleargă pe bandă având un trening pe care scrie „Rusia”, şi parcă nu ştie dacă efortul depus a făcut-o să progreseze. Filmul semnat de Zvyagintsev este unul despre moralitate, dar şi despre tendinţa de dezumanizare a epocii moderne, şi este realizat credibil, profesionist. Merită din plin atenţia oricărui cinefil.
Prestaţiile actorilor sunt la înălţimea scenariului, poate că nu ne oferă roluri care să rămână în istoria cinematografiei, dar în schimb se pliază perfect pe viziunea regizorului, oferind un ansamblu plauzibil.
Regie: Andrey Zvyagintsev
Scenariu: Oleg Negin, Andrey Zvyagintsev
Actori: Maryana Spivak, Aleksey Rozin, Matvey Novikov
Unde poate fi vizionat Nelyubov:
