Pelicula surprinde viața în tușe realiste, cu toată doza sa de nefericire și chiar disperare.
Valurile mării într-o mișcare continuă… Zgomotul apei, ca un fundal plin de mister… O siluetă umană care intră în apă… Este o foarte reușită introducere de film, care sugerează multe fără a spune explicit, care mi-a amintit de primele cadre din Mar Adentro, de Alejandro Amenabar.
Apoi, personajul principal, o tânără, vede din mersul metroului imagini dintr-un oraș modern, amestecate într-un melanj sugestiv: clădiri de locuințe, magazine, pereți cu graffiti etc. Eleanor își alege un apartament în care să locuiască în Melbourne, fiind originară din altă parte (Adelaide) și lucrând aici într-o cafenea.
Proprietarul, Roy, un personaj pitoresc și care se servea în timp ce vorbea dintr-o sticlă de băutură, o atenționează pe fată că ”nu dorește să aibă probleme”… Însă tot el este cel pe cale să le creeze, Eleanor fiind nevoită să-i respingă ferm avansurile… Treptat, lucrurile se așază într-un făgaș firesc, dar fata rămâne fără slujbă din cauza unui client dificil.
Ulterior, ajunge să flirteze pe o plajă cu Charlie, un cunoscut al lui Roy, apoi este jefuită și în cele din urmă ajunge la un interviu pentru o nouă slujbă.
Eleanor învață repede că viața este plină de obstacole și, deși era o fire care nu cedează ușor, toate aceste impedimente o marchează într-un fel sau altul. Dependența lui Roy de alcool, deziluziile sentimentale, nehotărârea tinereții dublată de pulsiunile aceleiași vârste vor constitui cadrul problemelor pe care Eleanor le va înfrunta, încercând să-și facă ordine în propria viață.
Dialogurile sunt simple, directe, nesofisticate, îndreptând spectatorul către creionarea unui peisaj realist al lumii moderne, al vieții contemporane, cu plusurile și minusurile ei. Parțial, aventurile lui Eleanor seamănă cu cele ale unei protagoniste dintr-un alt film australian, Somersault, care de asemenea își căuta un rost într-o lume ostilă, fiind de fel o fire rebelă. Să-și facă ordine în viață și să uite par a fi principalele ținte ale eroinei acestui film, confruntată cu o lume care-și trăia viața la maximum și devenea deseori ostilă.
Spre final, Eleanor ajunge de unde a plecat: pe malul oceanului (de unde și titlul filmului), văzând cum apele se sparg de stânci. Un loc mai potrivit pentru a te reculege și a uita, un loc în care natura îți reamintește ordinea și sensurile primordiale.
Hotărâtă să facă un pas decisiv, îl va seduce pe Charlie, care era alesul inimii ei, doar pentru a se confrunta ulterior cu trădarea și lașitatea acestuia, care se va preface că nu o cunoaște.
Rămasă singură, îi va spune lui Roy că ”este singurul său prieten” – dar acesta, prăbușit în cameră, era mort.
Ajunsă la rândul ei în pragul sinuciderii, Eleanor va alege în final viața – o viață însă dură, aspră, care o maturizase prea devreme.
Pelicula regizată de Andrew Walsh îți lasă un gust amar, mai ales la sfârșit, fiindcă surprinde viața în tușe realiste, cu toată doza sa de nefericire și chiar disperare. Interpretarea actorilor, în frunte cu Olivia Fildes în rolul principal, un talent care promite, este la înălțime – probabil exact ce ți-ai dori pentru distribuția unui film independent.
Regie: Andrew Walsh
Scenariu: Andrew Walsh
Actori: Adam Rowland, Olivia Fildes, Dia Taylor (voce)
