O peliculă despre cădere și revenire, despre înfruntarea vieții cu toate obstacolele ei, având drept eroină o adolescentă fugită de acasă.
Heidi (Abbie Cornish, care face un rol remarcabil) este o adolescentă cu probleme tipice vârstei: rebelă, în căutarea propriei identități, cu tendința de a-i șoca uneori pe cei din jur, dar nu din rea-intenție, ci dintr-o extravertire firească pentru anii ei. Universul drumurilor lungi, barurile, sexul…
Când (mai mult din teribilism) încearcă să-l seducă pe iubitul mamei sale, tânăra Heidi va declanșa o criză familială, care se va solda cu plecarea de acasă a fetei.
Împingându-și viața la limită, Heidi va intra într-un mediu destul de toxic, de viciat, căruia nu-i aparținea decât în aparență: era o tânără în căutarea libertății și a definirii propriei personalități, nu o decadentă veritabilă.
Anturajul ei și anumite secvențe, dublate de pericolele care însoțesc un astfel de ambient, contrastează cu peisajele superbe, cu frumusețea pură a naturii. E modul în care regizoarea și scenarista Cate Shortland sugerează discrepanța dintre unele manifestări exterioare (nu doar ale eroinei, dar în principal ale ei) și interiorul în care încă mai exista inocența.
Heidi va afla, de asemenea, că nu poate avea încredere aproape în nimeni: alungată de acasă, va căuta să se agațe de cineva, dar cei pe care îi cunoștea, în majoritate, căutau o aventură pasageră și atât.
Joe (Sam Worthington), cel cu care Heidi va avea o relație mai stabilă, pare și el genul care nu vrea să se implice prea mult, însă în același timp este la fel de plin de crize existențiale: în dezacord cu sine însuși, nehotărât, mai curând depresiv, deși era un tip ”de viață”. Astfel de lucruri fac parte din viață și trebuie să ne obișnuim cu ele – ar putea fi unul dintre mesajele filmului.
Dialogurile și scenele sunt simple, realiste, fiindcă Somersault nu-și propune să fie o peliculă sofisticată, ci una care să reflecte dramele cotidiene, văzute prin prisma celor care le trăiesc.
E de notat totuși o anumită predictibilitate, în sensul că multe dintre episoade le repetă cumva pe precedentele. Desigur, se poate remarca și faptul că nu sunt introduse elemente discordante, menite doar să șocheze, ceea ce ar fi dăunat cursivității și credibilității filmului. (De fapt, sunt vreo două excepții, dar nu insist, ansamblul peliculei rămâne același).
După experiențe de viață destul de dure, incapabilă să-și găsească un echilibru și să ia cele mai bune decizii, Heidi se va reîntoarce, în final, acasă. O reîntoarcere care poate fi privită și ca una simbolică, reapropierea de matcă după un drum anevoios, care a maturizat-o prea devreme. Lucrurile trebuiau să reintre în făgașul lor firesc, fiindcă eroina nu avea suflet rău, ci disimula o traumă.
Un film care nu aduce ceva foarte nou în universul realizărilor de gen, și totuși are o putere de a impresiona și un impact vizual care îl recomandă pentru vizionare. O peliculă despre cădere și revenire, despre visuri spulberate și iluzii în stadiu incipient, despre înfruntarea vieții cu toate obstacolele ei, văzute drept ceva inerent.
Filmul, distins cu 12 premii AFI (Institutul australian de film) și prezentat în selecție oficială la Festivalul de la Cannes din 2004, secțiunea ”Un certain regard”, a fost turnat în Canberra și Jindabyne, un oraș australian cu vedere la lacul cu același nume.
Regie: Cate Shortland
Scenariu: Cate Shortland
Actori: Abbie Cornish, Damian de Montemas, Olivia Pigeot, Sam Worthington
Unde poate fi vizionat Somersault:
