Jagten (Thomas Vinterberg, 2012)
Un film de colecţie. Un film-şoc. Un film care ridică probleme de religie şi moralitate umană. Thomas Vinterberg confirmă valoarea de excepţie a şcolii cinematografice nordice.
Il conformista (Bernardo Bertolucci, 1970)
Un film alcătuit din flashback-uri, în care personajele interacţionează la nivel superficial, totul – axat pe liniştea falsă dată de conformitate.
Amour (Michael Haneke, 2012)
Un film despre o situaţie extremă, despre încercările vieţii, rafinat artistic, dar cu un mesaj discutabil.
Rives (Armel Hostiou, 2011)
O excelentă dramă despre însingurare şi inadaptare socială, văzută prin prisma a trei destine care nu se întrepătrund, dar au un numitor comun.
Såsom i en spegel (Ingmar Bergman, 1961)
Un film aproape ca o piesă de teatru, cu doar câteva personaje, dar cu enorm de multe complicaţii, în primul rând psihologice.
A Separation (Asghar Farhadi, 2011)
Cu o contribuție substanțială a excelenților actori, filmul regizorului iranian este o dramă delicată, perfect capabilă să stârnească reacții intense.
Uski Roti (Mani Kaul, 1970)
O dramă a înstrăinării, suferinţei şi geloziei, pe un fundal minimalist, dar care trimite la sensuri mult mai complexe.
The Woman Who Ran (Hong Sang-soo, 2020)
Într-un film centrat pe femei fără a fi feminist, regizorul pătrunde în universul feminin, atingând tangențial și parcă neintenționat chestiuni delicate din problematica actuală de gen.
Introduction (Hong Sang-soo, 2021)
O istorie a debutului în viața adultă, spusă de Hong Sang-soo pe un ton relaxat, uneori umoristic, dar nu ușuratic, fără patetism, dar și fără detașarea rece a unui cronicar neutru.
Verdreba (Tengiz Abuladze, 1967)
Un film cu o simbolistică bogată, bazat în exclusivitate pe versurile poetului georgian Vazha-Pshavela.
Spirál (Cecília Felméri, 2020)
O dramă doar la început minimalistă, care se transformă, pe parcurs, într-un film tulburător despre viaţă, moarte şi suferinţă, posibilă alegorie despre Paradisul pierdut.
Hævnen (Susanne Bier, 2010)
Un film ce ridică multe întrebări și lasă loc unor lecții de viață complexe, beneficiind de o coloană sonoră magnifică.
The Monopoly of Violence (David Dufresne, 2020)
Un documentar şocant, dar nu unul care să îşi propună să epateze cu orice preţ, care prezintă păreri şi argumente dintre cele mai diverse pe tema folosirii forţei de către autorităţi în reprimarea manifestaţiilor.
The Power of the Dog (Jane Campion, 2021)
O dramă psihologică cu tentă western, cu intepretări actoriceşti la superlativ şi o atmosferă country dublată de o coloană sonoră care vor fascina.
Cigare au miel (Kamir Aïnouz, 2020)
Un film care poate trezi nostalgia, despre alegerile şi descoperirea de sine ale unei adolescente, cu un final care lasă drumul deschis.
Ida (Pawel Pawlikowski, 2013)
Un film care refuză clişeele, în care decorul minimalist şi fundalul muzical adecvat dezvăluie o peliculă filosofică-fotografică.