Tini Zabutykh predkiv (Sergei Parajanov, 1965)
O experienţă cinematografică unică, de neuitat, apelând în egală măsură la impact vizual, simbolistică şi tradiţii etnografice.
Nelyubov (Andrey Zvyagintsev, 2017)
Un film realist, dar şi încărcat de simboluri, în care Zvyagintsev creionează o epocă modernă dezumanizată, rece, frustă, care mai poate fi salvată doar prin puterea iubirii.
Vokzal dlya dvoikh (Eldar Ryazanov, 1983)
Filmul contemplează, înregistrează și livrează o frescă a sentimentelor umane, universal valabilă.
Beanpole (Kantemir Balagov, 2019)
O dramă psihologică ce atinge uneori profunzimi uluitoare, un film în care deznădejdea şi suferinţa umane, provocate de ororile războiului, ating cota cea mai înaltă.
12 (Nikita Mikhalkov, 2007)
Mihalkov, perfect capabil să construiască un film nou folosind rețeta unei capodopere, la distanță de jumătate de secol de cinema.
The Cranes Are Flying (Mikhail Kalatozov, 1957)
Un film cu o autenticitate documentaristică, cu imagine superbă, editată și montată cu meșteșug, cu o poveste sfâșietoare, dar, mai ales, un film cu suflet.
Izgnanie (Andrey Zvyagintsev, 2007)
Într-un film construit cu artă și înțelepciune, mesajul lui Zvyagyntsev îşi face loc într-un mod extraordinar de delicat.
Leviathan (Andrey Zvyagintsev, 2014)
Îți trebuie doar răbdare și foame de idei pentru a ajunge la miezul filmului lui Zvyagintsev.
Palata N°6 (Aleksandr Gornovskiy, Karen Shakhnazarov, 2009)
Dialoguri rafinate într-un film până la un punct didactic, demonstrativ.