Un film de Crăciun care îmbină realul cu fantasticul, o dramă emoționantă despre povestea unui copil care pare să piardă tot, dar căruia i se oferă o a doua șansă în final.
Câteva cadre feerice cu fulgi de zăpadă căzând deschid filmul lui John Hay pentru a descrie atmosfera Crăciunului, însă ceea ce va urma nu va fi o feerie.
În ajunul Crăciunului, părinții unui băiețel trebuie să plece la lucru. Parcă intuind ceva, puștiul ascunde cheile (gest care se va dovedi ulterior a avea o importanță covârșitoare), dar cei doi pleacă oricum.
Rămas singur acasă cu câinele familiei și cu bunica suferind de Alzheimer, băiatul își contemplă singurătatea în timp ce părinții cad victime unui teribil accident de mașină.
Ca să se întrețină, puștiul fură mici obiecte pe care încearcă să i le vândă unui tip, Frank. Mai mult, între timp își pierde și câinele, aproape singurul său companion.
Între timp, își face apariția un bărbat misterios, Anthony, care pare a avea puteri paranormale, văzând lucruri care în mod normal ar fi trebuit să-i fie inaccesibile, inclusiv legate de călătoria în timp.
Întâlnirea dintre băiat (poreclit Goose, interpretat de Larry Mills) și Anthony (Eddie Izzard) se va dovedi a fi una cu tâlc, mai ales că bărbatul, care părea a avea darul ghicitului, îi va releva că există o relație de cauzalitate între lucrurile care se întâmplă: e posibil să își fi pierdut câinele ca pedeapsă pentru prostul obicei al furatului.
Apoi, Frank, Goose și Anthony vor ”face echipă” pentru a recupera o ediție foarte rară și valoroasă a ”Prințului fericit”, de Oscar Wilde, folosindu-se și de calitățile de medium ale celui din urmă.
Încet-încet, ”spiritul Crăciunului” se va face simțit și fiecare dintre cei implicați începe să înțeleagă că important este să dăruiești, să fii altruist, și nu să te gândești doar la tine și la binele tău. De asemenea, pe parcurs, destinele personajelor se vor intersecta neașteptat, arătând că există o permanentă legătură, chiar fără ca cei implicați să știe sau să-și dea seama.
Filmul lui John Hay este un melanj de banal și fantastic, de lume a străzii și lume feerică, poate nu întotdeauna digerabil pentru spectator în privința credibilității și a naturaleții succedării evenimentelor, dar cu siguranță interesant. O anti-fabulă de Crăciun, în care totul este zugrăvit în tușe tragice, dar mereu se deschide o poartă nebănuită în fantastic.
Sigur, nu este deloc cel mai vesel film pe care ar putea să-l vadă cineva cu prilejul Sărbătorilor de iarnă, dar este recomandabil fiindcă este mult mai bine construit și are un scenariu mult mai interesant decât o serie de filme făcute, parcă, pe bandă rulantă pentru Crăciun, care alunecă în banal și neatractiv.
Finalul, surprinzător, va dezvălui spectatorului adevărata identitate a lui Anthony (vă garantez că nu vă așteptați!), dar mai ales va vorbi despre o a doua șansă care ți se oferă atunci când înțelegi că ai greșit. O a doua șansă care în cazul peliculei lui John Hay capătă contur sub forma unui avertisment venit în vis – în fapt, al unei întregi povești care s-ar fi putut petrece. Poate că s-a și petrecut, într-o lume paralelă.
Un altfel de film de Sărbători, mai trist, mai dramatic, dar păstrând povestea despre copilăria care nu trebuie pierdută, despre alegerile pe care le facem, despre binele care trebuie să triumfe.
Regie: John Hay
Scenariu: John Hay, David Logan
Actori: Eddie Izzard, Larry Mills, Jason Flemyng
Unde poate fi vizionat Lost Christmas:
