Tata mută munții (Daniel Sandu, 2021)

Un film de public, cu aer vibrant de Hollywood, care poate satisface exigența oricărui cinefil.

recenzie film romanesc Tata muta muntii, Daniel Sandu

După debutul în lungmetraj cu un film superb (Un pas în urma serafimilor, 2017), regizorul Daniel Sandu ne propune un film care afirmă puternic că ceva se schimbă în cinematograful românesc. Abordarea, stilul, imaginea, muzica, montajul, totul pare așezat într-o geometrie nouă care determină percepții inedite ale publicului asupra realizării cinematografice autohtone. Vorbim despre un soi de entertainment asumat (de această dată), despre suspans și acțiune, despre cadre intense, excelent capturate și montate, despre muzică de film suprapusă corect cadrului, despre dialoguri naturale și un fir narativ concret și, nu în ultimul rând, despre un rol principal consistent. Acesta din urmă, interpretat de un actor ca Adrian Titieni, cel care a dovedit deja că niciun rol nu este dificil de abordat, pare un câștig din capul locului: rolul tatălui care mută munții captivează, în special prin intensitatea crescendo a unei veritabile destabilizări graduale a personajului.

Mircea Jianu (Adrian Titieni), un (probabil) fost ofițer de informații, trecut de prima tinerețe, este alertat de către Poliție că fiul său și iubita acestuia sunt declarați dispăruți pe un traseu montan dificil. Tatăl se mobilizează imediat și, odată ajuns la Bușteni, locul tragediei, este încredințat că își va găsi fiul teafăr. Deși participă personal la căutări, în limitele pregătirii fizice și vârstei sale, după câteva zile de eforturi fără rezultat, tatăl își pierde încrederea în echipa locală de salvatori montani și, fără să abdice nicio secundă de la crezul că fiul său poate fi localizat și găsit în timp util, decide să formeze o echipă proprie care să dubleze eforturile salvatorilor și care mai apoi, după zile și săptămâni de cercetări fără rezultate precise, să continue fără repaus o căutare anevoioasă, riscantă, fără sorți de izbândă în plină iarnă și sezon de avalanșe. Natura înverșunată, muntele și iarna aprigă vor intra într-o luptă inegală și feroce cu încrâncenarea și ambiția unui om care va refuza sistematic să accepte soarta implacabilă.

Un film corect, cu aer vibrant de Hollywood, care, deși asumat a fi un film de public, poate satisface exigența oricărui cinefil. Sigur, nu este un film de colecție, dar el poate deveni un subiect amplu de discuție dacă se ia în considerare sursa reală a scenariului, tragismul acestei istorii, puterea unui părinte dispus să renunțe la orice, să facă eforturi supraomenești și să nu sacrifice nici relații și nici bani pentru a-și recupera fiul pierdut pe munte, viu sau mort. Se poate dezbate moralitatea unei asemenea încercări de salvare, menită să pună în hazard alte vieți omenești, ori viteza de reacție a autorităților în situații limită de viață și de moarte. Dar, până la urmă, Tata mută munții este un film care permite spectatorului să petreacă aproape două ore captivat de o poveste tensionată și incitantă și îi oferă șansa de a savura o peliculă bine gândită, filmată și închegată.

Regie: Daniel Sandu

Scenariu: Christian Routh, Daniel Sandu

Actori: Adrian Titieni, Valeriu Andriuta, Virgil Aioanei

Previous post Fando y Lis (Alejandro Jodorowsky, 1968)
Next post A torinói ló (Béla Tarr, Ágnes Hranitzky, 2011)

Acesta este locul pentru sugestii, întrebări, proiecte, colaborări sau campanii! Scrie aici orice idee ai și vom intra în contact! Mulțumim!