• Mihai Gîndu

The Ward (John Carpenter, 2010)

Un thriller/film de mister cu tentă horror realizat profesionist, într-un decor perfect adecvat genului şi cu o coloană sonoră de excepţie.


recenzie de film The Ward, John Carpenter

Nu ştiu cât de sus stă sau ar trebui să stea ”The Ward” în filmografia lui John Carpenter, însă ceea ce mi se pare cert este că celebrul regizor nu a clacat nici de această dată, chiar dacă au existat şi fani care au contestat filmul.

De multe ori, inscripţiile de pe afişele filmelor pot induce cinefilii în eroare, abundând în superlative nu întotdeauna acoperite de realitate. De data aceasta (şi nu o spun de complezenţă) ”Carpenter Proves He is Still the Master of Shock” – în traducere aproximativă, ”Carpenter dovedeşte că este în continuare maestrul filmelor-şoc”, reflectă sută la sută adevărul.


Un thriller/film de mister cu tentă horror realizat profesionist, ţinându-te cu respiraţia tăiată de la început până la sfârşit, într-un decor perfect adecvat genului. Eşti confruntat cu o mare enigmă pe parcursul derulării acţiunii, iar finalul te va lăsa cu adevărat uluit – veţi vedea că există o anumită similitudine între story-ul (şi mai ales sfârşitul) acestui film şi Shutter Island (acţiunea se petrece tot într-un spital de psihiatrie), fără a fi, evident, acelaşi lucru.

Avem o singură eroină, Kristen (Amber Heard), dar o sumedenie de întrebări. Nu ştim ce s-a întâmplat cu adevărat, putem doar ţese scenarii, însă s-ar putea ca niciunul să nu fie mai ingenios decât cel conceput de realizatori.

Se pot găsi şi câteva clişee, probabil că nici nu există film fără clişee, dar impresia generală este că The Ward reuşeşte într-o măsură mult mai mare decât alte producţii de gen să spună o poveste originală.

Pelicula lui Carpenter are suficiente elemente de groază pentru a speria spectatorul, însă îşi propune să fie mai mult decât atât: este şi film psihologic, fiindcă o mare parte din scenariu se bazează pe capcanele psihicului, pe interiorul labirintic al unei minţi zdruncinate.


O altă carte câştigătoare pe care a mizat Carpenter este coloana sonoră, semnată de Mark Kilian. Este pur şi simplu uluitoare, îţi dă fiori de groază fără să fie dizarmonică, ci te introduce într-un microunivers al horror-ului rafinat, pune stăpânire pe tine fără să realizezi când a făcut-o.


Nu este un film comercial, pentru că am impresia că puţini îi pot simţi savoarea – evident, una destul de întunecată. Recomand această peliculă tuturor amatorilor genului şi celor care vor să beneficieze de un scenariu aparte, complicat – şi nu unul de duzină.

Amber Heard a fost o surpriză realmente plăcută pentru mine.

Regie:

John Carpenter

Scenariu:

Michael Rasmussen, Shawn Rasmussen

Actori:

Amber Heard, Mamie Gummer, Danielle Panabaker

RECENZIE DE FILM

Citește mai mult:

recenzii filme
Liebestraum (Mike Figgis, 1991)
recenzii filme
Inland Empire (David Lynch, 2006)
recenzii filme
On Body and Soul (Ildikó Enyedi, 2017)
recenzii filme
Nightbreed (Clive Barker, 1990)