On Body and Soul (Ildikó Enyedi, 2017)

Filmul pune problema nevoilor de bază în contrast puternic cu nevoile spirituale: despre hrana necesară trupului și cea necesară sufletului.

Filmul Despre trup și suflet, de Ildiko Enidei, ne propune diferența sau, mai bine zis, discrepanța dintre spirit și materie. Filmul are ca poveste principală spațiul pădurii, fir narativ ce se intercalează cu secvențele dintre Maria (Alexandra Borbély) și Endre (Géza Morcsányi), chiar dacă pot fi considerate și invers, ca ordine de referință. Toate secvențele din pădure / vis sunt echivalente cu viața spirituală ce se propune a fi adusă în prim-plan în film. De asemenea, ele pot reprezenta preambulul evenimentelor din realitate, reprezentând cheile de citire a vieții lui Endre și a Mariei.
Căprioarele, elementul reprezentativ al filmului, reprezintă sensibilitatea, inocența, delicatețea, gândirea profundă, dragostea necondiționată. Toate aceste însușiri o caracterizează și pe Maria. De asemenea, precum o căprioară atentă la fiecare detaliu din mediul ei înconjurător, așa este Maria, într-o permanentă dorință de a-și înțelege mediul, de a se conecta cu el și de a reuși să facă parte din el cu adevărat.
Cadrele în care o vedem pe Maria că pune mâna în piure sau atinge vaca sunt doar câteva momente în care ea vrea să înțeleagă “tehnic”, dacă se poate spune asta, ce înseamnă să simți. Secvența în care ea merge în parc și analizează cuplurile din jurul ei este iarăși un moment în care își propune să vadă cu ochi raționali și cu o gândire matematică, un sentiment ce se consideră a fi legat doar de inimă și judecat doar de către ea.
Maria vrea să înțeleagă ce înseamnă dragostea, însă reușește să se “conecteze” doar cu un fir de iarbă, realizându-se astfel o legătură fragilă între ea și natură. Iar stropitorile care o udă pot fi percepute ca un botez, un nou început sau o “primire călduroasă” într-un nou capitol din viața ei.

Filmul pune problema nevoilor de bază în contrast puternic cu nevoile spirituale: dragostea și iubirea vs sexul; hrana vs micul dejun în “familie”; apartenența la un grup vs apropierea de persoana iubită. Poate și de aici vine titlul filmului Despre trup și suflet… despre hrana necesară trupului și cea necesară sufletului.
De asemenea, filmul propune și alte subiecte, poate dezvoltate minimalist, însă suficient de prezente: consumerismul / viața accelerată – abatorul (vacile văzute ca niște indivizi); și corupția – polițistul primește carne.
O altă temă importantă este moartea, unicul lucru pe care toate ființele îl săvârșesc. Astfel, abatorul poate reprezenta o judecată de apoi.
Altă temă centrală, ce se leagă de una precedentă, anume apartenența la un grup, este acum familia. În film găsim mai multe fațete a ceea ce însemna pentru fiecare personaj, familia. Pentru unii, a avea o familie reprezintă o nevoie de bază – fosta iubită a lui Endre care îl caută doar pentru o noapte și vrea să rămână cu el doar pentru asta.
Pentru directorul de abator și soția lui, a avea copii este egal cu a avea un animal de companie, deoarece mama nu îi poate lua pe copii de la școală pentru că are programare la salon.
Maria vine la abator deoarece o înlocuiește pe fosta controloare de calitate a cărnii, care este în concediu de maternitate. Iar în cele din urmă, Maria și Endre ajung să formeze un cuplu care seamănă cu o familie.

Un alt element important al filmului este prezența soarelui (simbol al vieții, energiei) – el este refuzat în prima instanță de Maria (își trage picioarele din soare, mai apoi își face curaj să fie învăluită de el, iar Endre se lasă atins de razele soarelui încă de la început). Vedem că și bătrâna privește soarele, la fel ca și vaca din abator, deci ne putem duce cu gândul la ideea de speranță.

Un lucru interesant este cum alege Ildiko Enyedi să reprezinte viața: prin antiteza dintre vis și realitate și cromatica acestora. Nu degeaba sunt alese ca anotimpuri iarna și vara, deoarece ele determină o anumită gamă cromatică, respectiv albastru – spirit, roșu – materie. În plus, în lumea reală din film, roșul are legătură și cu violența, moartea și brutalitatea.

Vedem cum vacile sunt ținute în țarcuri, mai apoi, îl vedem pe Endre care stă și el după gratiile de la un geam din abator. Putem înțelege într-o anumită măsură că și el este captiv sau nu își găsește scopul vieții, pe care într-un final i-l va da Maria.
Relația dintre Maria și Endre este și ea important de analizat. Cei doi, aproape până în momentul final, sunt în antiteză: stilul de viață, rutina de seară… și fac parte din două medii diferite, au alt tip de gândire și apreciere a vieții; dar când cei doi formează un cuplu, antiteza dispare.

Toate cadrele cu Maria trădează în fapt incapacitatea ei de a se conecta cu ceilalți din punct de vedere social. Pare deconectată de la nevoia de comunicare cu cei din jur. La fel este și Endre, căruia i se reproșează că nu a mai coborât de mult în abator; adică nu mai stă printre ceilalți, stă la etaj (de interpretat aici metaforic). Ca și Maria, care etichetează aproape toată carnea cu “calitate 2”, deoarece nu renunță la propriile ei standarde și rigori, Endre selectează oamenii și anturajul. Faptul că el are o mână paralizată, iar ea are o mână în ghips accentuează ideea de unitate, de unire pentru iubire, ducându-ne cu gândul la mitul androginului.

Cheia filmului este reprezentată de prima secvență, în care căprioarele au un moment tandru, asemenea Mariei și lui Endre în final. Ultima secvență ne prezintă pădurea pustie, ca și cum cele două spirite și-au găsit, pe Pământ, formă umană, și s-au renăscut, au coborât din ceruri (pădurea), pentru a forma o pereche pe Terra.

Regie: Ildikó Enyedi

Scenariu: Ildikó Enyedi

Actori: Alexandra Borbély, Géza Morcsányi, Zoltán Schneider