Un film impresionant, despre amintire, tandrețe, intimitate și maturizare, despre spirit rebel vs. experiență de viață, dar și despre experiențe care marchează pe viață, redate în flashback-uri.
Ceea ce frapează încă de la primele cadre ale peliculei regizate de Charlotte Wells este modul în care pune camera pe personaje sau pe mediul ambiental: ca o succesiune de instantanee care, fiecare în parte, spun ceva, dar în același timp au un efect sporit ca ansamblu. De la alternanța de cadre aproape hipnotică din debut la imaginile ”de familie” care ni-i prezintă pe Calum și pe Sophie, fiica lui, totul are un efect special asupra privitorului.
O poveste de familie care pare simplă (un tată despărțit de consoartă, aflat cu fiica în vacanță), dar în același timp intuiești că e vorba de ceva mai complicat. Calum pare a ascunde ceva, iar Sophie, deși tânără, copilăroasă și inocentă, stârnește uneori o tensiune aproape erotică în jurul său, fapt sugerat cu măiestrie de regizoarea Charlotte Wells, care își introduce spectatorul într-un microunivers intim fără a îl violenta inutil sau a face excese gratuite.
Natura este complice la vacanța celor doi, care se vrea a fi eliberatoare și lipsită de orice grijă, însă care ascunde și tensiuni mocnite.
De obicei cadrele alese de mulți regizori sunt fie prea stereotipe, fie, dimpotrivă, încearcă să șocheze gratuit. Cineasta scoțiană reușește să nu cadă în niciuna dintre extreme, ci să creeze un soi de melanj cinematografic atractiv și care dă, într-un fel, dependență.
O bună parte din film este construită doar în jurul celor două personaje (tatăl și fiica), și totuși nu este o acțiune plictisitoare, îți trezește interesul să vezi ce se va întâmpla mai departe.
Pictural fără cusur, un film despre tandrețe, intimitate și maturizare, despre spirit rebel vs. experiență de viață, Aftersun va cuceri cu siguranță spectatorii de toate vârstele.
Scena de pe terasa unde un interpret cânta o piesă de dragoste, urmată de cea de la karaoke, când Sophie interpretează, un pic fals, ”Losing my religion”, iar Calum pare, pentru prima oară, aproape îndrăgostit de propria fiică, de-abia stăpânindu-și emoțiile, este una care merită să intre în istoria cinematografiei. Este pur și simplu prea bine filmată și plină de o enormă încărcătură emoțională.
Atunci are loc o ruptură care va schimba destine.
De fapt, întreaga vacanță a lui Calum cu Sophie este o experiență care îi va transfigura pe amândoi, va duce la o prelungire în viitor a cuvintelor nerostite și a gesturilor neînfăptuite. Calum are două fețe: cea care va rămâne întipărită pentru totdeauna în memoria fiicei, a tatălui iubitor, devotat, zâmbitor și pus pe glume, și cea a individului depresiv, frământat, acaparat de propriii demoni, uneori părând că se disjunge de propriul destin.
În viață nu putem fi și una, și alta… Sau poate da? Dar cu un preț…
Cu un final pe măsură, Aftersun este una dintre cele mai impresionante și bine realizate drame ale ultimilor ani. Vibrantă, plină de pasiune, elevată, a obținut succesul fără să îl caute cu orice preț, ci ca recunoaștere a valorii, ceea ce nu se întâmplă foarte des în zilele noastre.
Filmul a avut multiple nominalizări și a fost distins cu:
Debut remarcabil – Premiile BAFTA (2023)
Directors to Watch – Festivalul Internațional de Film de la Palm Springs (2023)
Premiul ‘French Touch’ al juriului Săptămânii Criticii – Festivalul de Film de la Cannes (2022)
Cel mai bun film al unui regizor emergent – Festivalul de Film de la München (2022) Cel mai bun film (New Directors Competition) – Festivalul Internațional de Film de la São Paulo (2022)
New Waves Award (Cel mai bun film) – Festivalul de Film de la Sevilla (2022)
Paul Mescal este foarte bun în rol, dar ceea ce surprinde cu adevărat este prestația micuței Frankie Corio, excepțional de naturală în rol, incredibil de talentată pentru vârsta ei.
Regie: Charlotte Wells
Scenariu: Charlotte Wells
Actori: Paul Mescal, Frankie Corio, Celia Rowlson-Hall
Unde poate fi vizionat Aftersun:
