Franz Kafka (Piotr Dumala, 1992)

Un scurtmetraj animat dedicat memoriei lui Franz Kafka, ale cărui cadre se succed pe un fundal care se află în perfectă rezonanță cu esența operelor scriitorului praghez.

recenzie de film Franz Kafka, Piotr Dumala, 1992

Regizorul polonez Piotr Dumała alege, pentru acest scurtmetraj dedicat memoriei lui Franz Kafka, o formă de exprimare inedită pentru o realizare cu caracter biografic: animația.

Tușa de inocență, de spirit ludic este contrabalansată în proporție exactă de imaginile alb-negru, atât de potrivite spiritului kafkian. Pelicula este deschisă cu imaginea stilizată a scriitorului, urmată de un cadru cu scaunul ce amintește de un fragment din Procesul:  ”K. vru să se aşeze, dar abia atunci observă că, în afară de scaunul de lângă fereastră, în toată încăperea nu se mai afla nimic pe care să se poată sta”. Un acces de tuse care se aude, ușor înăbușit, amintește de boala scriitorului.
Fundalul este în clarobscur, scenele apar ușor estompate. Într-adevăr, o alegere potrivită pentru a reda atmosfera care pare a-l fi înconjurat, ca o aureolă gri, pe marele scriitor, de la naștere până la moarte.

Mini-episoadele biografice au, intercalate, imagini din cele mai cunoscute opere ale sale: Metamorfoza, Procesul, America. Scările care par a nu duce nicăieri, tablourile de epocă, interioarele vetuste completează un cadru care se află în perfectă rezonanță cu esența scrierilor lui Kafka.
Personajul animat care îl întruchipează pe Kafka apare dominat de introvertire și sensibilitate, exact așa cum a fost scriitorul praghez. 

Cinefilul face cunoștință, pe parcursul acestui scurt periplu cinematografic, cu atmosfera de mister și opresiune ilegitimă (deși era clamată existența unei legi!) din Procesul, cu gândacul din ”Metamorfoza”, a cărui imagine animată revine obsedant pe parcursul scurtmetrajului, cu scenele unei aventuri, printre puținele momente de bucurie pe care K., la fel ca orice om, le-a încercat.

Beneficiind de o muzică foarte inspirată (nici veselă, care nu ar fi cadrat, dar nici lugubră, pentru că efectul ar fi putut fi, în acest din urmă caz, unul supradimensionat, exagerat, ci una molcomă, trist-melancolică) semnată de Janusz Hajdun, realizarea cineastului Piotr Dumała (care semnează scenariul, scenografia, animația și regia) se constituie într-un omagiu reușit adus scriitorului ceh de etnie evreiască, un mic moment de aducere-aminte a personalității artistului și de rememorare a temelor recurente la Kafka, care pot fi întâlnite în operele sale principale.

Regie: Piotr Dumala

Scenariu: Piotr Dumala

recenzie de film Franz Kafka, Piotr Dumala, 1992

Din aceeași categorie:

recenzie de film Asparagus, Suzan Pitt, 1979
recenzie de film Oppenheimer, Christopher Nolan, 2023
recenzie de film The Peasants, Dorota Kobiela, Hugh Welchman, 2023
recenzie de film Jefferson Circus Songs, Suzan Pitt, 1975