Ben Is Back (Peter Hedges, 2018)

Un film despre o mamă care refuză să renunțe la copilul său și despre puterea extraordinară a iubirii necondiționate.

Ben is Back este scris și regizat de Peter Hedges, nominalizat la Oscar în 2003 pentru scenariul adaptat al lui About a Boy (2002). Aflat la a patra producție în calitate de regizor, Hedges reușește să ne ofere un film valoros, încărcat de sensibilitate și emoțional chiar dacă îi lipsește o susținere narativă specială sau un dialog remarcabil. Filmul este viu prin realitatea subiectului abordat, prin construcția complementară a celor două personaje centrale și prin jocul remarcabil al protagoniștilor.

Scenariul urmărește viața unei familii dintr-o suburbie americană care, în toiul pregătirilor pentru Crăciun, are surpriza reîntoarcerii acasă a fiului cel mare, Ben, dependent de droguri, internat de o vreme într-un centru de reabilitare. Acțiunea întregului film este comprimată la o perioadă de 24 de ore, și, în absența oricărui flashback, povestea devine compactă și intensă.
Ben (Lucas Hedges) ajunge acasă pentru a-și petrece sărbătorile împreună cu familia. Adolescentul își asumă plecarea din centrul de reabilitare și pare conștient de pericolele care apar la tot pasul. Vede tentații oriunde în jurul său și face eforturi grele să nu cadă în ispita de a folosi drogurile. Este foarte mândru de șirul neîntrerupt de zile de când a luat ultima doză, dar e nesigur și slab. Ben nu este primit cu brațele deschise de toți membrii familiei. Nici sora lui, Ivy (Kathryn Newton), nici tatăl vitreg Neal (Courtney B. Vance) nu cred în schimbarea lui și par să fie marcați de suferințele provocate Ben. Doar frații mai mici (Mia Fowler și Jakari Fraser) și câine familiei par să îl accepte pe acesta fără nicio rezervă. Undeva la mijloc, prinsă între soțul ei, ceilalți copii și Ben însuși, este Holly (Julia Roberts), singura care privește întoarcerea lui Ben ca pe bucuria imensă a unui nou început.

Dacă în prima parte filmul este static, dispariția câinelui familiei crează premisa emoțională a celei de a doua jumătăți a filmului, cea în care mama și fiul sunt forțați să facă o călătorie împreună, să se susțină unul pe celălalt, și să facă descoperiri: Holly are ocazia să afle lucrurile întunecate pe care nu le știa despre fiul său, în vreme ce Ben află cât este de dificil pentru o mamă să iubești un fiu cu o asemenea dependență, un fiu care se poate pierde oricând. Filmul alunecă spre genul thriller, dar nu o face de dragul acțiunii ci pentru a oferi un suport narativ tensiunii crescânde și reacțiilor nuanțate pe care mama și fiul le au în situații limită la care sunt expuși.

Lucas Hedges, care este fiul regizorului Peter Hedges, face, din nou, un rol impresionant, după performanța din Boy Erased (2018). De această dată, tânărul actor compune un personaj erodat serios de vină și de slăbiciune, dar forțat să ascundă la tot pasul firea sa adevărată. Ben este, în esență, un copil bun, este sensibil, își iubește familia, își regreta trecutul, înțelege răul pe care l-a făcut și vrea să repare totul. În același timp, Ben bravează, minte și își ascunde trecutul pe care începe să și-l asume treptat. Interpretarea lui Hedges este surprinzătoare tocmai pentru ea este structurată pe un palier dublu, lasă spectatorul să vadă două fațete ale personajului Ben și le dezvoltă pe amândouă în egală măsură. Roberts a intrat total în rol și a surprinde perfect abandonul unei mamei în ceea ce privește conveniența socială, regulile, legile, dar și refuzul abdicării de la însăși menirea de părinte, aceea de a-și proteja fiul indiferent de limitele expunerii proprii. De la debutul filmului, când Holly este fericită și optimistă, ea devine, pe rând, prevăzătoare și protectoare, mai apoi, implicată și dispusă să facă sacrificii enorme, pentru ca spre final să se transforme într-un personaj vulcanic, temperamental, care știe să acționeze și o face din plin. Dacă inițial personajul lui Roberts pare banal, spre finalul filmului el se decompensează și devine recipientul întregii intrigi a scenariului.

Subiectul lui Ben is Back, adictia de droguri, a fost abordat de multe filme de excepție, cum ar fi Trainspotting (1996) sau Requiem for a Dream (2000), filme care rămân emblematice pentru suferințele și tragediile personajelor lor și pentru felul în care halucinația, nebunia, boala, durerea, promiscuitatea generate de consumul de droguri au fost construite și reprezentate pe marele ecran de realizatorii acestor filme. Cu toate acestea, Ben is Back nu este doar un alt film despre dependența de droguri. În aparență, filmul spune o poveste veche, reală, dar o face într-o manieră nouă. Marele merit al lui Peter Hedges este că a întors camera către mama celui dependent și a oferit o introspecție în mintea și în sufletul acesteia. Julia Roberts a înțeles perfect ce și-a dorit regizorul de la personajul său și face un rol excelent. Ben is Back este, de fapt, un film despre Holly, despre o mamă care refuză să renunțe la copilul său și care îi stă alături la fiecare pas. Ben is Back este un film despre puterea extraordinară a iubirii necondiționate.

Regie: Peter Hedges

Scenariu: Peter Hedges

Actori: Julia Roberts, Lucas Hedges, Courtney B. Vance