O rememorare lipsită de perdea a ultimelor clipe din viața inegalabilului Pasolini.
Un indiscutabil geniu, care a jonglat atât cu arta cinematografică, cât și cu cea literară, bulversând însă publicul larg prin absurd, logica pierzând în favoarea fluxului amorf al imaginației abstracte, chipul etern pasiv, ascunzător de iminența sentimentelor lui Pier Paolo Pasolini, este încadrat maiestuos de Willem Dafoe, în drama biografică Pasolini a lui Abel Ferrara.
Producția din anul 2014, lansată abia în 2019, se anunță încă din scena incipientă a fi lipsită de perdea, nevrând a ascunde latura aparent vulgară, lipsită de scrupule, a creațiilor și a vieții în general a artistului italian, având acces la intimitatea acestuia prin umbra gândurilor tumultuoase, ieșite la iveală în timpul interviurilor care devin tot mai clarificatoare.
Ca o rememorare, sub formă de declarație a ultimelor clipe din viața inegalabilului Pasolini, camera ne poartă prin înșelătoarea liniște a vieții familiale a artistului, înșelătoare la modul în care, în exteriorul încăperilor de creație, încărcate de artă, forfota neîncetată a vieții este necruțătoare. Mesele pașnice, bogate, întrerupte doar de vizite pline de muzică și voie bună, par a ignora pericolele străzilor romane, unde, cum este redat alegoric în creațiile lui Pasolini, prezentate în scene ca o oglindire cinematografică, orice și oricine poate fi cumpărat, abuzul nu cunoaște limite, iar moartea poate fi întâlnită la orice pas, într-un flux al viciului continuu.
La început un bruiaj, granița dintre ficțiune și realitate e difuză, fiind prezente secvențe din imaginația creatorului ca narațiuni de sine stătătoare, amuzând și clarificându-și apoi statutul ficțional prin lipsa de sens a hiperbolelor.
Un omagiu adus italianului revoluționar, dar și artei narative per total, declarată de el ca moartă, retransmite ideea acestuia conform căreia nimic nu are finalitate, totul constă în așteptarea unei noi întâmplări, lumea crudă și neiertătoare fiind, până la urmă, preaslăvită, creând dependență prin ale ei urcușuri și coborâșuri.
Oferind o viziune asupra ultimelor proiecte ale lui Pasolini, încă nerealizate, filmul contribuie la statutul monumental, etern, conferit atât de uciderea sa tenebroasă precum și de ura stârnită prin lipsa totală a unei cenzuri.
Ferrara reușește să surprindă ultimele 24 de ore dintr-o viață plină de valuri, într-o producție pe care nu o pot decât recomanda.
Regie: Abel Ferrara
Scenariu: Maurizio Braucci
Actori: Willem Dafoe, Ninetto Davoli, Riccardo Scamarcio
Unde poate fi vizionat Pasolini:
