Im Westen nichts Neues (Edward Berger, 2022)

Un film valoros, un memento al atrocităților săvârșite în numele unor noțiuni mai puțin valoroase decât viața însăși.

Înrolat în armata imperială germană la doar 18 ani și trimis să lupte pe frontul de vest în primul război mondial, soldatul Erich Maria Remarque a fost grav rănit, dar a supraviețuit ororilor războiului pentru a deveni scriitor și pentru a consemna experiențele personale cumplite trăite în tranșee săpate în pământ francez. Va publica romanul său de căpătâi în anul 1929, pe care îl va intitula „Im Westen nichts Neues”. În traducere, „Nimic nou pe frontul de vest”, romanul avea să devină un reper pentru literatura secolului XX.

O producție Netflix, în regia lui Edward Berger, filmul omonim constituie prima adaptare în limba germană a romanului lui Remarque. Creat la o distanță de aproape o sută de ani de la prima adaptare pentru marele ecran din 1930, în regia lui Lewis Milestone, filmul lui Berger nu se constituie într-un remake al clasicului american, ci într-o abordare diferită a romanului-sursă de care scenariul scris de Berger (împreună cu Lesley Paterson și Ian Stokell) se distanțează pe alocuri.

Povestea soldatului Paul Bäumer, interpretat de această dată de un excelent Felix Kammerer, este cunoscută. Deși încă elevi de liceu, Bäumer și colegii săi sunt seduși de propaganda patriotică germană și se înrolează voluntar în armata imperială pentru a-și servi patria într-un război pe care nu îl înțeleg, nu îl cunosc și nu îi bănuie măcar intensitatea. Tentați de statutul oferit de discursurile politicianiste care îi consacră pe recruți ca patrioți și viitori eroi ai națiunii germane, tinerii se aruncă în luptă cu exuberanța specifică vârstei lor naive. Va trece foarte puțin timp până când soldații vor înțelege dimensiunea, cruzimea și absurdul războiului în care nu există eroi, ci doar victime, suferință și moarte. Spectatorul asistă gradual la depersonalizarea tinerilor altădată entuziaști, la abraziunea uluitoare care îi fărâmițează pe cei care se încăpățânează să rămână în viață și care sunt nevoiți să îndure frigul, ploaia, noroiul, foamea, ascunși în tranșeele care îi adăpostesc. Bäumer își vede tovarășii de arme, rând pe rând, secerați de mașinăria de război, de glonț, obuz, baionetă sau pur și simplu striviți de tanc. Astfel pier Albert, Leer, Müller sau Kropp. Spre finalul războiului, Bäumer nu îl mai are lângă el decât pe Kat (Albrecht Schuch), un soldat matur și cinic, care îi devine mentor și protector. 

Scenariul dezvoltă o poveste paralelă, inexistentă în romanul lui Remarque. În vreme ce armata imperială luptă pe viață și pe moarte cu francezii pentru câteva palme de pământ, oamenii politici germani și generalii înțeleg că războiul este pierdut. Vice-cancelarul Matthias Erzberger (Daniel Brühl) este însărcinat să se ocupe de negocierea unui armistițiu cu reprezentantul Franței, mareșalul Foch. La data de 11 noiembrie, delegația germană semnează în vagonul de tren garat la Compiègne actul care avea să încheie primul război mondial. Doar că, deși tratatul de pace este semnat, un general german orgolios, care nu poate concepe să piardă un război printr-un armistițiu împovărător și rușinos pentru țara lui, ordonă o ultimă ofensivă împotriva francezilor cu doar câteva minute înainte de ora stabilită pentru încetarea definitivă a focului. Supraviețuitorul soldat Bäumer este aruncat, încă o dată, în luptă. Inutil și mai absurd decât oricând. 
Inserția nu este realizată din motivație documentaristică, ci pentru că ea induce discrepanțele uluitoare între cele două planuri ale narațiunii. Pe de o parte este frontul, cu o imagine extrem de autentică. Cadrele carnagiilor sunt deosebit de picturale, dure, sângeroase și amintesc de excelenta realizare vizuală din filmul 1917 al lui Sam Mendes. Îndeosebi secvențele de acțiune sunt plastice, explicite, concentrând oroarea și monstruozitatea războiului de tranșeu și purtat la baionetă. Pe de cealaltă parte, politicienii și generalii stau la mese încărcate cu mâncăruri și băuturi fine și se plâng dacă biscuiții care însoțesc cafeaua nu sunt proaspăt scoși din cuptor. Efectul discrepanțelor este covârșitor, iar rezultatul este augmentarea gri-ului și morbidului ce însoțesc imaginile de pe front.

Coloana sonoră este ingenios compusă și inserată într-un mod antrenant pentru spectator în secvențele de suspans extrem de dramatice. Sunetele grave, adânci, repetate obsesiv, realizate de instrumente de suflat sunt aproape chinuitoare. 

Câteva elemente inserate în film, poate deliberat, vor stârni cu siguranță diverse comentarii. Mă refer la sugestia camerei plină de cadavre ale recruților germani care sfârșesc otrăviți de gazul bombelor franceze. Secvența duce cu gândul, inevitabil, la atrocități ce aveau să se săvârșească mai târziu, într-un alt război, de către germanii lui Hitler. Același Hitler care a accedat la putere speculând termenii armistițiului de la Compiègne și ai tratatului de la Versailles, considerați de poporul german împovărători și umilitori. Termeni care au fost impuși cu duritate de francezi și de aliații învingători, așa cum filmul surprinde foarte explicit, în opoziție cu o aparentă maleabilitate a părții germane care ar fi urmărit aproape exclusiv o salvgardare a civililor germani și o limitare a numărului celor care aveau să mai piară pe front. Această abordare ar putea să fi fost impusă de regizor pentru a câștiga o simpatie suplimentară a spectatorului pentru personajul central, greu de distanțat chiar și în plan personal de statutul de soldat al unui stat agresor și invadator care a determinat două războaie mondiale. Poate că tocmai aceste elemente vor reduce șansele lui Im Westen nichts Neues de a primi Oscarul pentru cel mai bun film străin din 2023. (filmul este propunerea Germaniei pentru această categorie a premiilor). 

Dincolo de aceste chestiuni, filmul este unul valoros. Și poate că anul 2022 este un moment propice pentru a lansa un asemenea film. Pentru că astăzi lumea este din nou frământată de aceleași orgolii și ambiții ale unor grupuri restrânse de oameni puternici, care trimit la moarte tineri și mai vârstnici în numele acelorași principii naționaliste. Poate că filme ca Im Westen nichts Neues vor servi ca un memento al atrocităților săvârșite în numele unor noțiuni mai puțin valoroase decât viața însăși. Poate un asemenea film îi va descuraja cumva pe cei care sunt astăzi tentați să repete o istorie tristă.

Regie: Edward Berger

Scenariu: Edward Berger, Lesley Paterson, Ian Stokell, Erich Maria Remarque (roman)

Actori: Felix Kammerer, Albrecht Schuch, Daniel Brühl