The Stranger (Thomas M. Wright, 2022)

Un film care demonstrează că în lumea aceasta, răul absolut are, de cele mai multe ori, o figură umană.

recenzie de film The Stranger, Thomas M. Wright

Dacă pe continentul australian cazul Morcombe este cunoscut la scară amplă, nu același lucru se poate spune despre restul lumii. Daniel Morcombe a fost un băiețel australian de numai 13 ani care a dispărut fără urmă dintr-o stație de autobuz. Opt ani a durat investigația poliției, au fost efectuate cercetări ample asupra unui număr mare de suspecți și, într-un final, misterul dispariției băiețelului a fost elucidat. Ancheta, prin procedurile abordate și prin forțele polițienești desfășurate, a devenit cea mai extinsă investigație criminalistică sub acoperire din istoria judiciară a Australiei. 
Aceasta este sursa de inspirație a filmului The Stranger, o producție, evident, australiană, prezentată în premieră la Cannes, în secțiunea Un Certain Regard. 
Fără să exploateze tragedia întâmplată, atingând tangențial elemente ale anchetei și cu devoalarea unor personaje construite surprinzător de elaborat, regizorul și scenaristul Thomas M. Wright ne oferă un thriller esențialmente psihologic care susține interesul și atenția spectatorului din primul minut până la final. 

Henry Teague (Sean Harris) este un fost pușcăriaș, complet dezrădăcinat, lesne de confundat cu un vagabond. El întâlnește într-o noapte, într-un autobuz, un necunoscut, care îi oferă șansa unei slujbe bine plătite care l-ar putea ajuta să se pună pe picioare. La o primă vedere, pare că Henry va deveni un colaborator al unei vaste rețele interlope de trafic de droguri. Henry este dispus să facă orice, mai puțin, spune el, să fie violent. Acceptă slujba care presupune inserția lui într-un grup extrem de discret unde urmează să își întâlnească viitorii șefi, niște personaje dubioase și misterioase, printre care și pe Mark Frame (Joel Edgerton), cel cu care va lucra în mod direct. Mark îi comunică încă de la prima întâlnire că are nevoie să se poată baza complet pe el, între cei doi neputând exista secrete. Orice detaliu ținut ascuns ar pune în pericol întreaga organizație criminală și un asemenea lucru nu va fi tolerat. Henry trebuie să aibă încredere în noua lui “familie” și să nu îi ascundă acesteia nimic din trecutul lui. Doar că Mark nu este ceea ce pare a fi. El este un polițist sub acoperire. 
Ar mai fi multe de spus, dar ingenioasa construcție a scenariului bazat pe evenimentele reale nu poate fi devoalată pentru cei care încă nu au vizionat filmul. 

The Stranger nu ar fi funcționat atât de bine fără interpretările-cheie remarcabile ale celor două personaje centrale. Sean Harris are capacitatea de a construi un personaj amplu, tenebros, instabil, care intrigă spectatorul din primul moment. Actorul întrebuințează un timbru al vocii absolut remarcabil, își confecționează o privire pierdută și devine complet inexpresiv într-un mod elaborat. 
Pe de cealaltă parte, Joel Edgerton fabrică un personaj ca o reflexie în oglindă a primului. Duo-ul Harris-Edgerton are o chimie admirabilă. Cei doi au o relativă asemănare fizică accentuată de frizură, de bărbi și de vestimentație. Melanjul celor două personaje este aproape cameleonic, perfect adaptat vizual scopului din scenariu: cei doi trebuie să devină ca unul, aceasta fiind sarcina polițistului sub acoperire: să câștige încrederea totală a lui Henry, să îl facă să îi destăinuie cele mai ascunse gânduri și să îi afle secretele trecutului. Cea mai amplă parte a filmului este susținută de acest tandem în care Mark și Henry relaționează inclusiv la un nivel extrem de personal. Spectatorul este ținut în tot acest timp într-o confuzie deliberată: nimic nu e sigur. Cine e, de fapt, Henry? Cine e, de fapt, Mark? Ce ascund? De ce sunt capabili? Totul este o mizanscenă elaborată sau o șaradă menită să dezvăluie un secret sinistru? Dubiul continuă, scenariul oferind piste false și păstrând linia dintre adevăr și minciună foarte vagă. Scopul este inducerea in eroare a spectatorului ținut astfel captiv și trimis să exploreze ipoteze înșelătoare. 

Filmul învăluie printr-o atmosferă sumbră, cenușie, meditativă, perfect elaborată de prestațiile actoricești cu tonalitate joasă, cu sentimente debordante, dar perfect mascate, abia ghicite sub măștile de gheață. Din acest punct de vedere The Stranger duce cu gândul la pelicule la fel de tulburătoare și apăsătoare cum ar fi Prisoners, Zodiac sau You Were Never Really Here (în special la interpretarea psihotică a lui Joaquin Phoenix). 
Spre finalul neașteptat și tulburător, filmul își devoalează adevăratele mize. Risipirea misterului este un prilej pentru regizorul Thomas M. Wright de a demonstra, într-o atmosferă lugubră, că în lumea aceasta, răul absolut are, de cele mai multe ori, o figură umană.

Regie: Thomas M. Wright

Scenariu: Thomas M. Wright, Kate Kyriacou (roman)

Actori: Joel Edgerton, Sean Harris, Jada Alberts