Breaking the Waves (Lars von Trier, 1996)

Credința nu înseamnă iubire și iubirea nu înseamnă confort.

Icon-Must-See

recenzie de film Breaking the Waves, Lars von Trier

Lars von Trier este, probabil, unul dintre cei mai controversați și mai polarizanți regizori din istorie. Auzul numelui lui provoacă, pentru multă lume, imagini brutale, violente, întunecate și extraordinar de evocative. Indiferent de filmul la care ne raportăm, ne este aproape garantat că vom avea de a face cu o critică brutală a omului și / sau o analiză a condiției aberante a existenței. Breaking the Waves, deși nu prezintă deloc o lume caldă și primitoare, aduce, aproape în premieră, ceva unic pentru von Trier: un final fericit.

 Filmul o urmărește pe Bess (Emily Watson), proaspăt căsătorită cu Jan (Stellan Skarsgård), pusă în situația de a trebui să își aleagă un partener sexual după ce noul ei soț rămâne paralizat în urma unui accident de muncă. De la început o poveste complexă din punct de vedere moral, Bess însă nu este ajutată nici de mediul înconjurător, trăind într-o comunitate extraordinar de religioasă și conservatoare din Scoția în timp ce se luptă și cu o boală mintală care o face incapabilă să trăiască separat de soțul ei. Singura rază de speranță din viața lui Bess este Dorothy (Katrin Cartlidge), prietena ei cea mai bună, care apare atât ca un gardian pentru Bess cât și ca cineva care o ține cu picioarele pe pământ. În urma accidentului soțului ei, care acum pe lângă paralizia fizică se află și într-o stare de delir din punct de vedere mintal, acesta îi propune să își aleagă un nou partener sexual pentru a-și satisface dorința fundamentală, mergând atât de departe încât să insiste și să o oblige pe soția sa în acest demers. Bess, teribil de vulnerabilă, acceptă insistențele soțului și caută aventuri sexuale cu insistență care, într-un final, ajung să îi cauzeze moartea într-un mod tragic.
Finalul filmului se prezintă, paradoxal, ca unul fericit, pentru că deși Bess moare încercând să își satisfacă soțul și neprimind ajutor de la cei apropiați, ultimul cadru al peliculei arată două clopote care bat din Rai, printre nori, și care indică faptul că Bess este fericită și în siguranță undeva.

Din punct de vedere tehnic, Lars von Trier nu ezită deloc să se folosească de cameră pentru a stabili atmosfera și starea psihologică în care vrea să ne arunce. Culorile sunt reci, șterse, domină pastelurile iar peisajele rurale gri și ploioase ale Scoției te fac aproape să vrei să te îmbraci mai gros.
Cum toate filmele lui von Trier pot fi interpretate ca filme-manifest, Breaking the Waves conturează o critică dură religiei și ironizează teribil fanatismul creștin. Societatea din jurul lui Bess o condamnă și o blamează atât de tare pentru faptul că se căsătorește cu cineva din afara clanului lor și pentru că ea continuă să caute parteneri sexuali extra-maritali, încât propria sa mamă ajunge să o renege. Singura persoană cu credință pură și adevărată este însăși Bess, care constant vorbește cu Dumnezeu și căruia, în mod sincer și repetat, îi cere ajutor.
Peste tema religiei se suprapune tema iubirii, o iubire anevoioasă și care pare blestemată de la bun început. Deși Bess cu Jan sunt un cuplu fericit, nevoia ei disperată de a-l avea aproape se bate cap în cap cu locul său de muncă, pe o platformă petrolieră în Marea Nordului. După ce Bess se roagă insistent ca soțul ei să revină acasă, Dumnezeu pare că își bate joc de ea și îi aduce soțul acasă, paralizat și olog. Iubirea în viziunea lui von Trier este extrem de complicată și la fel de dură și nemiloasă ca ura. Sacrificiul pe care îl face Bess ar fi putut fi unul absurd, însă datorită briliantei construcții a personajelor, nu putem decât să empatizăm și să simțim suferința, iubirea și răscoala din inima protagonistei.
Bess McNeill este clădită într-o manieră pe atât specială cât și riscantă: Lars von Trier a reușit să facă dintr-o femeie în mod normal patetică și demnă de milă, aproape o eroină și o luptătoare pentru dreptul de a fi ea însăși. Repetatele priviri direct în camera de filmat pe care Emily Watson le catapulteaz㸠o plasează pe protagonistă într-o poziție dominantă comparativ cu restul personajelor.

Regie: Lars von Trier

Scenariu: Lars von Trier, Peter Asmussen

Actori: Emily Watson, Stellan Skarsgård, Katrin Cartlidge

autor

"Viața reprezintă o luptă zilnică contra realității de multe ori negre și de cele mai multe ori copleșitoare. Filmul este o mică portiță de scăpare în lipsa…
Citește →
RECENTE
Etichete