Silent Hill (Christophe Gans, 2006)

Un horror de colecție, inspirat dintr-un joc video, cu un scenariu și o regie care reușesc să situeze pelicula deasupra mediei filmelor de gen.

recenzie de film Silent Hill, Christophe Gans, 2006

Este unul dintre puținele filme inspirate de jocuri video care chiar reușesc să își depășească condiția și să ofere cinefilului un spectacol de calitate. Sigur, aici vorbim despre cinefilul amator de horror, iar producția în ansamblul ei nu depășește limitele genului, însă în acest gen face istorie. 
Simți că ai intrat într-un univers paralel, tenebros și înfricoșător, iar după derularea mai multor secvențe ai impresia că într-adevăr parcurgi un joc cu mai multe niveluri, în care nu știi ce te așteaptă în următorul.

Cineastul Christophe Gans (care a mai regizat, între altele, Le pacte des loups) reușește acolo unde, poate, alții ar fi eșuat: creează un ansamblu bine închegat, înfricoșător și care creează dependență. Te ”ține în priză” permanent, nu aruncă doar pe ecran câteva decoruri și mulți litri de sânge, cum se mai întâmplă pe la alte ”case”.
Mai trebuie spus că filmul a fost produs în 2006, deci nu chiar în perioada ”de început” a filmelor de groază, dar nici în prezent, când majoritatea scenariilor/ecranizărilor lasă mult de dorit din punct de vedere al calității.
De asemenea, este bine de precizat că pelicula beneficiază de prezența în distribuție a lui Sean Bean, un actor de talent care imprimă multă personalitate și veridicitate personajelor sale, și de prestația actoricească a micuței Jodelle Ferland, foarte inspirată și naturală în rol.

Bazat în prima sa parte în primul rând pe impact vizual şi auditiv şi doar în plan secundar pe scenariu (totuşi suficient de inteligent şi de bine structurat), Silent Hill reuşeşte să impresioneze printr-o poveste intensă şi aparte. Cu un decor straniu, cenuşiu şi rece în care o mamă îşi caută disperată fiica (ce avusese viziuni legate de locul numit Silent Hill) şi personaje episodice ale unui alt tărâm, filmul ţine în permanenţă spectatorul în tensiune, dovedind calităţi ce îl ridică deasupra horror-ului obişnuit. Scena rugăciunii de la jumătatea filmului este excepţională.
În partea a doua, story-ul se complică şi devine un fel de scenariu halucinant, fantastic şi în felul său kafkian despre credinţă, om, Dumnezeu şi diavol. 

Filmul are şi o morală – atunci când omul crede că judecata sa este fără greşeală, poate elibera cei mai teribili monştri. Este însă o peliculă terifiantă pe care nu o recomand celor neobişnuiţi cu genul horror. Sfârşitul este unul logic după întreaga desfăşurare a acţiunii. Per ansamblu, nu trebuie ratat de amatorii genului, e un horror de colecție.

Regie: Christophe Gans

Scenariu: Roger Avary

Actori: Radha Mitchell, Sean Bean, Laurie Holden, Deborah Kara Unger

Unde poate fi vizionat Silent Hill: