Actorul american Gene Hackman a murit la 95 de ani, în Santa Fe, New Mexico. Cariera sa, întinsă pe aproape patru decenii, a însemnat peste 70 de roluri, două premii Oscar și o influență puternică asupra generațiilor următoare de actori.
De la vârsta de 16 ani, Hackman se înrolează în armată, unde rămâne vreme de cinci ani. Din anul 1956 începe studiile de actorie la Pasadena Playhouse, unde se împrietenește cu un alt aspirant, Dustin Hoffman. Împreună, se mută la New York și din anul 1960s apar pe scenele de teatru alături de un alt debutant, Robert Duvall. După experiențele din teatru, Hackman a debutat pe marele ecran cu roluri secundare în Mad Dog Coll (1961), apoi Lilith (1964) și Hawaii (1966).
Momentul de cotitură a venit cu Bonnie and Clyde (1967), alături de Warren Beatty, cel care a insistat pentru ca regizorul Arthur Penn să îl includă în distribuția filmului în rolul fratelui său mai mare. Un succes uriaș, aclamat de critici, Hackman a primit prima sa nominalizare la Oscar la vârsta de 37 de ani. În anii următori, a apărut în producții precum Downhill Racer (1969) alături de Robert Redford și I Never Sang for My Father (1970) cu Melvyn Douglas, rol pentru care a obținut a doua sa nominalizare la Oscar.
În cursul anilor ’70, Hackman face filme remarcabile ca The French Connection (1971) în care a jucat rolul detectivului Popeye Doyle pentru care primește Premiul Oscar pentru cel mai bun actor. Filmul rămâne unul dintre cele mai apreciate thrillere polițiste din istorie. Urmează The Poseidon Adventure (1972), Scarecrow (1973, alături de Al Pacino), Zandy’s Bride (1973, cu Liv Ullman), excepționalul The Conversation (1974, în regia lui Francis Ford Coppola), Night Moves (1975) și Superman (1978).
Anii ’80 îi aduc actorului maturitatea artistică și diversitate, Hackman alternând producțiile comerciale cu filmele de autor: Reds (1981, regia Warren Beatty), Under Fire (1983), Hoosiers (1986), unde a interpretat un antrenor de baschet, rol care i-a adus o nouă nominalizare la Oscar.
O altă nominalizare la premiul Academiei americane de film și o confirmare a statutul său de actor de clasă: Mississippi Burning (1988), film inspirat din fapte reale.
În anul 1992, Hackman a câștigat al doilea Oscar (pentru rol secundar) pentru interpretarea șerifului Little Bill Daggett în westernul Unforgiven, regizat de Clint Eastwood. Urmează roluri extrem de populare în filme cu succes la box-office ca The Firm (1993, alături de Tom Cruise), Crimson Tide (1995, cu Denzel Washington), Enemy of the State (1998, cu Will Smith), Absolute Power (1997, regia Clint Eastwood) sau The Birdcage (1996, cu Robin Williams). Ultimele sale filme, Under Suspicion (2000, cu Morgan Freeman), The Mexican (2001, cu Brad Pitt și Julia Roberts), Behind Enemy Lines (2001) sau Runaway Jury (2003, pentru prima oară coleg pe platourile de filmare cu prietenul său, Dustin Hoffman) sunt în egală măsură producții pe care le-au vizionat generații de cinefili.
Ultimul rol a fost în comedia Welcome to Mooseport (2004), unde a jucat un fost președinte american retras într-un orășel mic. După această producție, Hackman a anunțat retragerea sa definitivă din actorie. Ulterior s-a dedicat scrisului, semnând mai multe romane istorice și polițiste. A dus o viață discretă alături de soția sa, Betsy Arakawa.
Cunoscut atât pentru forța de a crea roluri dramatice, dar și pentru abilitatea de a juca comedie, respectat de critici și iubit de public, Hackman rămâne un reper pentru ceea ce înseamnă actorul autentic, capabil să transforme fiecare apariție într-un moment de cinema veritabil.
