Un film tensionat, dramatic, cu scene alb-negru ce se constituie într-un veritabil omagiu adus filmului mut.
Wonderstruck, filmul regizorului Todd Haynes, care a rulat şi la noi în cadrul Festivalului Filmului american independent, este o mică bijuterie cinematografică, o probă concludentă că se poate face film de calitate şi fără efecte speciale.
Pendulând între experiment cinematografic şi ecranizare (după romanul lui Brian Selznick), pelicula este prezentarea a două poveşti pline de mister care se întrepătrund, din două epoci diferite. Un film despre destinele a doi copii, însă un film tensionat, dramatic, excepţional realizat în prima sa parte.
Mărturisesc că, personal, am urmărit cu un interes sporit povestea din 1927, a fetiţei, care este, în afară de o redare plină de sensibilitate a unui story inedit, şi un veritabil omagiu adus filmului mut, într-o manieră impresionantă.
Ambii copii, suferind de surzenie, pleacă într-o călătorie menită a îi elibera, în măsura în care acest lucru ar fi fost posibil, şi a le elucida semnificaţia propriului destin, aventură trăită cu emoţiile inerente, dar şi cu o candoare specifică vârstei.
Cei doi se află, parcă, în fiecare moment în faţa unei lumi pline de mistere, de lucruri atât bune, cât şi rele, pe care urmează să le descopere. Sigur, uneori am rămas cu impresia că anumite scene şi dialoguri sunt uşor superflue, repetitive, filmul pierzând din intensitate în acele momente, dar per ansamblu e o realizare remarcabilă, care valorează, din punct de vedere artistic, înzecit faţă de producţiile realizate după o anumită „reţetă de succes”.
Partea slabă este însă că, pe măsură ce înaintează spre final, această valoare artistică se diminuează. Începe să semene mai mult a film de familie în care, pentru a nu fi acuzat că a creat un „sirop”, scenaristul încearcă să introducă, la repezeală, cât mai multe elemente dramatice, ca o echipă care se aruncă în atac pentru a înscrie mai repede, indiferent cum.
Apoi, deşi unele elemente care erau neclare încep să se lege, povestea devine tot mai puţin credibilă, fiind vădit închegată astfel încât să ajungă la rezultatul dorit.
De aceea, dintr-un film care putea fi o capodoperă a rezultat doar unul de valoare medie, însă şi acest lucru este unul absolut notabil în ziua de azi.
Coloana sonoră este inspirat aleasă, oscilând între modul peaceful şi thriller, părţile alb-negru sunt aproape la fel de reuşite ca şi cele din alte filme recente care încearcă să aducă un tribut perioadei alb-negru şi filmului mut (precum multipremiatul The Artist şi Blancanieves), iar interpretarea micuţei Millicent Simmonds (care este surdă şi în viaţa reală!), cu totul remarcabilă. De altfel, a şi fost nominalizată pentru mai multe premii la categoria sa de vârstă.
O experienţă cinematografică nu perfectă, dar nici pe care să o uiţi prea curând.
Regie: Todd Haynes
Scenariu: Brian Selznick
Actori: Oakes Fegley, Julianne Moore, Michelle Williams
Unde poate fi vizionat Wonderstruck:
