Un thriller-mystery care respectă o „rețetă” tradițională. Însă produsul final este un film sensibil care nu te lasă indiferent.
Bestseller al anului 2019, romanul de debut al scriitoarei Delia Owens, „Where The Crawdads Sing”, își căuta ecranizarea. Aceasta nu a întârziat să apară atunci când Reese Witherspoon a decis să producă filmul și i-a încredințat regia Oliviei Newman. Subiectul ofertant pentru marele ecran a fost adaptat de Lucy Alibar, asigurându-se o structură narativă pe două paliere temporale.
În anii 60, Chase Anderson (Harris Dickinson), un tânăr de bani gata din Barkley Cove, North Carolina, este găsit mort lângă un turn de observație ieșit din uz, undeva în mijlocul mlaștinilor care înconjoară micul oraș. A fost un accident ori o crimă? Chase a căzut din turn din neatenție sau a fost împins? Cine îl însoțea? Cine este ucigașul? Tot orașul arată cu degetul către Kya Clark (Daisy Edgar-Jones), fosta iubită a lui Chase. Kya este supranumită „Fata din mlaștină” și tot orașul o știe, deși nimeni nu o prea cunoaște. Însă gura lumii, prejudecățile, minciunile, invențiile și miturile despre viața tinerei o fac rapid să devină dintr-o oaie neagră neadaptată și sălbatică, suspecta de crimă preferată a comunității din Barkley Cove. Și cum din rândurile acestei comunități se va alege juriul care o va judeca la tribunal, Kya este considerată deja vinovată. Arestată și lipsită de orice șansă, tânăra își găsește un apărător în persoana lui Tom Milton (David Strathairn), un avocat pensionar care îi va susține inocența. Deși Kya își declară nevinovăția, iar probele împotriva ei sunt firave, procesul ei pare să fie un simulacru. Avocatul Milton este singurul om rezonabil din sala de judecată.
Cu ajutorul numeroaselor secvențe flashback intercalate în desfășurarea procesului se dezvăluie spectatorului al doilea palier al narațiunii: copilăria și tinerețea femeii, evenimentele ce au precedat găsirea cadavrului lui Chase. Provenită dintr-o familie destrămată datorită alcoolismului și violențelor tatălui ei (Garret Dillahunt), Kya a trăit mereu în căsuța aflată în mijlocul mlaștinilor. A crescut de una singură, fiind părăsită mai întâi de mamă, apoi de frați și de surori, cu toții alungați de firea părintelui lor. În final, tatăl însuși a părăsit-o, lăsând-o să se descurce de una singură. Kya a pescuit ca să se hrănească și s-a obișnuit cu o viață solitară, ascunzându-se mereu în desișul vegetației sau pe canalele întortocheate ale mlaștinii de oamenii care treceau arareori cu bărcile lor pe acolo. Kya a devenit un fel de Mowgli modern, o fiică a mlaștinii, iar dragostea și atenția ei se îndreaptă doar către păsări, pești și scoici, către tot ceea ce îi oferă apa mlaștinii, prietenul care o înconjoară și o protejează. Doar acolo se simte în siguranță. Rar, când Kya merge în oraș, oamenii se feresc de ea și țin distanța: nu o înțeleg, pentru ei Kya este o ciudată impredictibilă, o sălbatică. Singurii ei prieteni sunt Jumpin’ (Sterling Macer, Jr.) și soția lui, Mabel (Michael Hyatt), proprietarii de culoare ai băcăniei de la marginea orășelului. Ei cumpără scoicile pe care Kya le pescuiește, asigurând astfel supraviețuirea fetei și sunt singurii care manifestă interes și grijă pentru viața celei care se zbate de una singură într-o sărăcie cruntă.
În anii adolescenței, Kya începe să își împartă timpul cu Tate (Taylor John Smith), un prieten din copilărie, tânăr sensibil și inimos care o va învăța pe Kya să scrie și să citească. Cei doi își descoperă dragostea comună pentru fauna mlaștinilor și iubirea unuia pentru celălalt. Încet, Kya se transformă într-o tânără femeie sensibilă, dar puternică și inteligentă, deși complet neadaptată contactului cu semenii ei. Când Tate pleacă la facultate și nu se mai întoarce, Kya se simte trădată din nou: după familia întreagă, este rândul iubitului să o părăsească fără explicații.
Atunci când, în sfârșit, îl cunoaște pe Chase, un tânăr deloc manierat, aproape vulgar și care va deveni curând brutal, Kya își mai dă o șansă, ademenită de vorbele frumoase ale acestuia și de planurile lui de căsătorie. Doar că și Chase are alte intenții și va provoca dezamăgirea cea mai dureroasă.
Un rol bun pentru Daisy Edgar-Jones care reprezintă un debut inspirat al tinerei actrițe la Hollywood. David Strathairn este excelent, ca de obicei, deși îi revine sarcina de a juca un personaj simplu și altruist, cu o trimitere constructivă mult prea vizibilă către Atticus Finch, ceea ce îi răpește cumva actorului ocazia de a compune cu originalitate.
În ciuda flashback-urilor abundente ce pot deveni obositoare la un moment dat, ritmul filmului nu este compromis. Olivia Newman reușește să evite atât o lentoare a peliculei în zona procesului desfășurat în sala de judecată cât și tehnicalitățile inerente într-o legal drama, păstrând un suspans surd care traversează ultimul sfert al duratei filmului împreună cu misterul nedeslușit (încă) al morții lui Chase. Marea răsturnare de situație de la sfârșitul peliculei nu este chiar așa de mare, fiind extrem de previzibilă pentru spectatorul amator de film mystery.
Imaginea filmului surprinde integral frumusețea abundentă a peisajelor oferite de ape, cu păsările ei și vegetația luxuriantă. De altfel, locul unde cântă racii se află undeva în mijlocul acestor mlaștini care au un farmec aparte, sunt enigmatice și periculoase deopotrivă.
La final, Where the Crawdads Sing este un film care nu te lasă inert sau indiferent. Fără a avea pretenții de profunzime a personajelor și fără să își impună să dezbată complicatele relații sociale ale anilor 50-60, Olivia Newman ne propune un film onest, un thriller-mystery care respectă o „rețetă” tradițională. Însă produsul final este un film sensibil care conduce spectatorul pe o cale sinuoasă către o lume minunată în care, de prea multe ori, întâmplări tragice și oameni abominabili tulbură raiul care, într-o clipă, se transformă în iad. Exact ca în viața reală.
Regie: Olivia Newman
Scenariu: Lucy Alibar, Delia Owens (roman)
Actori: Daisy Edgar-Jones, Taylor John Smith, Harris Dickinson, David Strathairn
Unde poate fi vizionat Where the Crawdads Sing:
