Un accident schimbă radical cursul existenței eroului, care va avea ulterior dedublări ce îl vor împinge aproape spre nebunie, dar și către un final care va dezvălui un secret teribil.
Vizionarea filmului Vanilla Sky e un bun prilej de a te întreba (din nou) în ce măsură sunt necesare remake-urile în cinematografie. Se știe, multe ies foarte prost. Unele (ca să dau două exemple din categoria filmelor de groază, The Grudge, 2004 și The Hills Have Eyes, 2006) pot sta foarte bine alături de original, altele e mai bine să nu fi fost făcute.
În principiu, ideea de a reface un film schimbând un pic ingredientele (actorii, anumite dialoguri și scene) dar păstrând linia filmului original e menită, probabil, să popularizeze mai mult pelicula respectivă (dar și să aducă ceva încasări, firește…). Însă nu prea se justifică – cine vrea, poate să vadă filmul original și cu asta basta.
Vanilla Sky, remake după thriller-ul Abre los Ojos, regizat de Alejandro Amenabar, nu face nici el excepție, deși probabil e mai cunoscut în unele zone ale globului decât originalul.
Sunt introduse elemente care sunt mai strâns legate de cultura cinematografică a țării care produce remake-ul, dar care raportate la original își cam pierd sensul.
De exemplu, eroul din Vanilla Sky, David Aames, este un tip care se învârte în lumea business-ului de lux și este fiul unui celebru om de afaceri, despre care se spune la un moment dat, pompos: ”Autobiografia lui e un manual pentru orice editor din New York!”. Totul se învârte în jurul banilor și al puterii, lumea afacerilor e prezentată în stil american. Sigur, și César, din Abre los Ojos, era tot un tip cu bani și care avea parteneri de afaceri, dar acolo rolul lumii business-ului și al banilor era oarecum diferit. La fel și anumite dialoguri ”18+”, care nu apar în original.
În rest, sigur, rolul de playboy li se potrivește la fel de bine și lui Tom Cruise, și lui Eduardo Noriega, firul narativ e cam același: eroul are dedublări pe care nu le înțelege, un accident îi schimbă radical cursul existenței, granița dintre realitate și imaginație e atât de fragilă încât alunecă spre nebunie.
De altfel, rolul excelent făcut de Tom Cruise ridică simțitor valoarea filmului (în rolul primei iubite o puteți vedea pe Cameron Diaz, iar Sofia este interpretată tot de Penelope Cruz). Apoi, Kurt Russell în rolul psihiatrului reușește un rol mai bun decât originalul. Problema e că dramatismul de o intensitate rar întâlnită din filmul original este atenuat oarecum de introducerea în remake a unor elemente discordante. Totuși, cam de la jumătate încolo, puteți regăsi ceva din tensiunea unui thriller care amintește în unele privințe de The Butterfly Effect.
De fapt, pentru cei care nu au văzut originalul spaniol, dar care agreează filmele de mister/thriller gen The Butterfly Effect, cred că Vanilla Sky este alegerea potrivită.
Este interesant cum se amestecă planul personal cu viața publică a personajului, iar, în cadrul planului personal, mix-ul irezistibil dintre frică, vină, rușine, dragoste și răzbunare (după cum îi amintește și psihiatrul McCabe), care îl va face pe erou să trăiască nu două vieți, ci mai multe – diferite…
Care este varianta corectă? O companie care oferea o ”continuare a vieții” printr-un vis indus clientului pare a deține răspunsul. Numai că visul care trebuia să fie feeric se transformă în cel mai negru coșmar, și asta, între altele, din cauza puterii de necontrolat a subconștientului.
Adevărul este că ultimele 30 de minute (cu aproximație, desigur) ale filmului sunt mult mai bine realizate artistic și comparabile cu filmul din 1997, dar nu pot fi la fel de indulgent cu partea de început.
Regie: Cameron Crowe
Scenariu: Alejandro Amenábar, Mateo Gil, Cameron Crowe
Actori: Tom Cruise, Penélope Cruz, Cameron Diaz, Kurt Russell
Unde poate fi vizionat Vanilla Sky:
