Melanj de distopie halucinantă și satiră cruntă, de tragic și fantastic, de prezentare caricaturală și mizanscenă dramatică, V for Vendetta este un film remarcabil.
Ideea de dreptate absolută, de societate ideală, în care să nu existe nedreptate i-a preocupat de foarte mult timp pe oameni, și nu doar pe utopiști.
Pornind de la exemplul lui Guy Fawkes și subliniind că trebuie păstrată ideea, nu omul (care poate da greș sau poate fi învins), filmul scris de Lilly și Lana Wachowski, bazat pe o nuvelă grafică de David Lloyd și regizat de James McTeigue, are marele merit de a prezenta toate fațetele problemei, melanjul de bine și rău care apare, uneori involuntar, chiar și în cele mai mărețe planuri.
”Am văzut oameni ucigând în numele lor (al ideilor, n.n.) și murind apărându-le”, se spune într-un fragment din debutul filmului.
…Povestea plonjează apoi într-un viitor distopic imaginar, al unei Mari Britanii totalitare, amestecând satira politică (de-a dreptul cruntă) și problematica socială (se pare, mereu aceeași) cu o istorisire în care apar un erou justițiar bizar, V, purtând o mască a lui Fawkes, o fată, Evey, pe care acesta o salvează din mâinile unor răufăcători, și autoritățile care încercau – după șabloanele lor, desigur – să mențină ordinea.
”Deși bastonul poate fi folosit în locul conversației, cuvintele sunt mai puternice”.
”Cuvintele oferă înțeles și, pentru cei care le ascultă, spun adevărul”, susține V, adresându-se mulțimii.
Într-adevăr! Nici regimurile dictatoriale, nici cele care, sub masca bunăvoinței, practică alte tipuri de opresiune nu au putut îngrădi libertatea cuvântului, a gândului și a exprimării dincolo de bariere.
Dacă într-un film mai vechi despre ororile războiului și despre lagărele naziste se auzea, obsedant, refrenul unui cântec: ”Die Gedanken sind Frei” (în traducere: gândurile sunt libere), refren care, prin puterea lui, se contrapunea cu succes unei întregi mașinării infernale a terorii și distrugerii – în V for Vendetta tema este reluată, însă în alt cadru și cu alți eroi.
Gândurile și cuvintele sunt libere – și asta nu se poate schimba.
Ideea de a amesteca mesajele înalte și chestiunile de principiu cu un story similar cu cele din filmele de acțiune ar putea să nu fie pe placul tuturor, însă – la fel ca și în Equilibrium, de exemplu – rezultatul este unul în care impactul ideatic și cel vizual se îmbină pentru a oferi o impresie mai puternică privitorului, pentru a i se imprima pregnant în memorie.
Unele scene ar fi putut fi mai convingătoare, mici clișee mai apar în special spre final, dar ansamblul merită aplauze, e un film cum nu se fac prea multe.
”De fiecare dată când am văzut lumea schimbându-se, a fost în rău”, spune la un moment dat Evey, iar esența cuvintelor ei este următoarea: de secole se tot încearcă construirea societății perfecte, dar nimeni nu a reușit încă. De ce? Poate fiindcă răul își găsește un sălaș chiar în sufletele noastre.
Folosirea în exces a cuvântului ”terorist” pentru a-l caracteriza pe V este o parodiere evidentă a unora dintre acțiunile autorităților, care au în realitate alte motivații decât spun că au.
La un moment dat, Evey va fi capturată și amenințată cu moartea, apoi șantajată ca să ofere informații – lucru pe care nu-l va face. Aici este un punct de cotitură a scenariului, dar veți vedea că se constituie, de fapt, într-un joc al aparențelor care va oferi o mare răsturnare de situație și va evidenția o probă morală, o tărie de caracter. Însă va releva și o altă fațetă: chiar dacă principiul de bază e corect, a te ghida exclusiv după principiul răzbunării te va face, în cele din urmă, asemeni celor pe care-i detești și pe care vrei să-i pedepsești.
E complicat: dacă ești bun și tolerant, vei sfârși ca o victimă. Dacă ești dur și necruțător, vei deveni, la rândul tău, călău.
Natalie Portman face un rol mare și intră perfect, credibil în mai multe ipostaze ale aceluiași personaj – dar mă întreb dacă nu la fel de reușite sunt aproape toate rolurile sale.
Melanj de distopie halucinantă și satiră cruntă, de tragic și fantastic, de prezentare caricaturală și mizanscenă dramatică, V for Vendetta este un film remarcabil, a cărui popularitate binemeritată nu se datorează efectelor speciale sau elementelor-șoc, ci mesajului peren și profund, precum și subtilităților psihologice. În plus, e una dintre puținele pelicule care creează, în același timp, un erou și un antierou.
Regie: James McTeigue
Scenariu: Lilly Wachowski, Lana Wachowski, David Lloyd (nuvelă grafică)
Actori: Natalie Portman, Hugo Weaving, Stephen Rea, John Hurt
Unde poate fi vizionat V for Vendetta:
