Ultima noapte a copilăriei (Savel Stiopul, 1969)

Cadrele alb-negru şi dualitatea în dragoste a personajelor ofera un final din care nimeni nu iese câştigător.

recenzie film romanesc Ultima noapte a copilariei, Savel Stiopul

Despre universul adolescenţei şi al tinereţii se pot face filme uşoare, frivole ori nereprezentative sau filme profunde, care să surprindă esenţa acestei vârste. Ultima noapte a copilăriei, film din 1969 regizat de Savel Stiopul pe un scenariu de Dumitru Carabăţ, face parte, în mod cert, din a doua categorie.
Nu e vorba doar de complexitatea problemelor care apar în viaţa tinerilor, probleme al căror impact va avea un rol important în formarea lor de mai târziu, şi de acea ”ultimă noapte a copilăriei” care este, cum înţelege la sfârşit Lucian, doar ”începutul pentru ce va veni”, ci de întregul univers specific vârstei, care este surprins cu sensibilitate, dar şi cu înţelegerea omului matur de către realizatorii filmului.
Un lucru pe care nu l-am uitat niciodată este reprezentat de cuvintele unei foste profesoare, care mi-a spus, la o vârstă similară, că îmi doreşte să înţeleg că sensibilitatea şi duritatea pot coexista în aceeaşi persoană (teză pe care am întâlnit-o ulterior şi la un titan al literaturii universale, Fiodor Dostoievski).

Exact despre aceasta este vorba şi în cazul eroului, Lucian, un tânăr talentat cu pronunţate înclinaţii muzicale. El se confruntă cu probleme pe multiple planuri (în familie, părinţii divorţează, iar tatăl are probleme cu operaţia părintelui unui prieten, în dragoste trebuie să facă faţă pasiunii pentru pictoriţa Mina şi relaţiei pe care o are ulterior cu o fată mai tânără, Fana, în cercul de prieteni trebuie să se confrunte cu agresivitatea şi aproape ura unui coleg talentat într-un cu totul alt domeniu, cel sportiv, anume boxerul Max (Maximilian).
Personajele sunt portretizate convingător, diferenţele fiind evidente: Lucian este intelectualul grupului, Max, după cum am spus, are înclinaţii sportive şi pare rudimentar, Fana este o tânără sensibilă, Silvia, care va deveni soţia lui Max, este ceva mai zvăpăiată, Dudu e prezentat ca un personaj intermediar între cele două tipuri.
Este impresionant cum este redată pasiunea arzătoare a lui Lucian pentru mai matura Mina: o urmăreşte peste tot, îi declară iubire eternă, încearcă prin orice cale să se apropie de ea, chiar şi când este respins. Îi ţine teorii despre ce drum trebuie să urmeze, reproşându-i că a abandonat pictura la nivel înalt din cauza unui eşec iniţial. Lucian are dreptate în ce spune, dar este remarcabil cum este surprinsă dorinţa ardentă a tânărului de a creiona un drum moral, de a împărţi lucrurile în mod radical între bine şi rău, de a atribui iubirii un caracter imuabil.
Când Mina, deşi nu era complet indiferentă la avansurile tânărului, preferă compania unui bărbat matur, Lucian, rănit, pleacă la mare, unde are o aventură cu Fana, pe care apoi o părăseşte. Ulterior, se reîntâlneşte cu Mina şi chiar are o relaţie cu ea, dar, fiindcă lucrurile în viaţă sunt complicate şi pentru că şi în Lucian – rănit nu doar în sentimente, ci şi în orgoliu – exista un germene al răului (el însuşi admite existenţa laşităţii şi a egoismului), nu va fi loc pentru happy-end.
O confruntare interesantă are loc şi între Dudu şi Max, iar cel din urmă, deşi mai ”sportiv” şi mai puţin estet, recurge chiar la arma vicleniei pentru a-l ”lovi” pe Lucian, pe care îl detesta atât.
Niciunul dintre conflicte nu este simplu şi niciunul nu are o rezolvare imediată.
La final, nimeni nu iese propriu-zis câştigător, eroii fiind mai curând învinşi de loviturile vieţii, dar nu învinşi definitiv, ci căliţi şi întăriţi pentru experienţele de mai târziu, ceea ce poate fi considerat, totuşi, un câştig, în pofida suferinţei existenţiale inerente.

Un film care transmite multă emoţie şi care ar fi putut fi numit, pentru cadrele alb-negru şi dualitatea în dragoste a personajelor, ”Vă place Bach?”.
Actorii se descurcă bine, sunt convingători, iar pentru Irina Gărdescu (în film, Mina), Alinta Ciurdăreanu/Alinta Bibesco (Silvia) şi Silvia Bădescu (Fana) pelicula a constituit o rampă de lansare pentru o carieră în străinătate.

Regie: Savel Stiopul

Scenariu: Dumitru Carabat

Actori: Liviu Tudan, Irina Gardescu, Silvia Badescu, Cornel Gurita, Anton Tauf

Image