Un om stă la porțile Iadului, așteptând permisiunea să intre. După o lungă și chinuitoare așteptare, acesta află că este deja înăuntru.
Christian Petzold a adaptat într-un stil extrem de personal romanul Annei Seghers din anul 1944 pentru a putea încheia trilogia intitulată de cineastul însuși ”Love in the Time of Oppressive Systems” (începută cu filmele Barbara și Phoenix), oferind publicului în acest fel excelentul Transit.
Georg (Franz Rogowski), un refugiat german în Parisul ocupat de trupe beligerante străine, este rugat de un camarad să livreze două scrisori cunoscutului scriitor Weidel. Ajuns la hotelul unde locuiește acesta, Georg găsește o cameră plină de sânge și află că scriitorul s-a sinucis. Astfel, intră în posesia documentelor sinucigașului, o scriere neterminată, pașaportul și un bilet de vapor. Despre Weidel, Georg nu știe prea multe: doar că este căutat de soția lui, cea care îl părăsise, de fapt, cu ceva vreme în urmă. Alături de un camarad rănit, Heinz, Georg părăsește Parisul ascuns într-un tren de mărfuri, cu gândul de a ajunge în Marsilia, locul de unde refugiații se pot îmbarca pe vapoare care îi duc departe de ocupație și război. Scriitorul Weidel și camaradul Heinz sunt personajele-cheie ale acestei povești, viața celor doi și a acelora pe care i-au lăsat în urma lor ajungând să îl consume pe Georg, personaj care se transformă constant și se erijează în persoanele ale căror viață o trăiește în locul lor: dintr-un simplu refugiat german, devine, pe rând și în același timp, scriitorul sinucigaș (a cărui identitate și-o asumă), tatăl orfanului Driss (intrând în pielea camaradului mort Heinz), prietenul doctorului Richard (Godehard Giese), pentru ca, în final, să se îndrăgostească de Marie Weidel (Paula Beer), un triunghi amoros bizar căpătând toate laturile sale. Oricine ar fi, fatumul lui Georg va rămâne același.
Misterul filmului, excelent creat de Petzold, se deslușește într-o senzație de suspans discret, perceptibil de la debutul peliculei și până la ultimul cadru, ca un soi de apăsare surdă care nu dă pace mai ales pentru că spectatorul nu știe de unde provine: de la scurgerea chinuitoare a zilelor în așteptarea unui vapor care îl va elibera pe Georg de oroarea iminentă a ocupației și a epurării sau de la construcția fabuloasă a taciturnului și posacului personaj principal care este blocat între două lumi, două identități și două persoane care înseamnă cumva, ceva pentru el. Atât Georg cât și Marie, Richard sau Driss sunt personaje de-a dreptul sufocate, claustrate într-un spațiu ermetic care seamănă mai mult cu sala de așteptare a unei judecăți ce nu mai vine, o anticameră a morții, un purgatoriu prin care trebuie să treacă cu toții inevitabil la un moment dat.
Narația filmului este asigurată de o voce distinctivă, distantă, care aparține unui observator detașat, invizibil, revelat doar la finalul peliculei ca fiind barmanul căruia un Georg obosit i se confesează, spunându-i o istorie greu credibilă, o relatare kafkiana cu un deznodământ ciudat, sec și trist. Această voce extrem de elocventă călăuzește spectatorul pe toată întinderea celor 101 de minute, construind o narațiune robustă, deloc grăbită, meticuloasă, hotărâtă însă a cruța spectatorul de detaliile grafice ale ororilor, pe care se mulțumește doar să le sugereze.
Superb scris, filmat și jucat, Transit este un film alegoric, despre un război ficțional, care trimite spectatorul la cel de-al doilea război mondial prin plasarea poveștii în Franța, la Paris și apoi Marsilia. Cu toate acestea, Petzold a ales decoruri moderne, fără să facă referiri explicite la statul agresor, fără nicio clarificare la amenințarea iminentă, în felul acesta plasând întreaga poveste într-o dimensiune atemporală, cu o tentă sci-fi ori, poate, într-un prezent alternativ, cu o trimitere sugestivă la faptul că istoria se poate repeta oricând.
Transit desenează o lume fracturată, vieți distruse, amoruri sfârșite ori neconsumate, zbateri ale unor muribunzi într-o lume ce stă să se prăvălească inevitabil peste cei prinși în capcana tragediei iminente. Este un film despre pierderea și regăsirea propriei identități, despre dragoste și trădare și, mai ales, un film despre oamenii care așteaptă într-un port oarecare eliberarea, în timp ce fiecare dintre ei își spune povestea, pentru că, nu-i așa?, în asemenea vremuri, toți au o poveste de spus si niciunul timp să asculte. Transit își devoalează povestea cu o gradație surprinzătoare și o dezvoltă până când toate personajele ajung să fie interconectate afectiv în ciuda faptului că nu împart decât aceeași durere și singurătate.
Un fel de Casablanca modern, pelicula transpune într-o poveste unică esența celor câteva fraze scrise de scriitorul sinucigaș: un om stă la porțile Iadului, așteptând permisiunea să intre. După o lungă și chinuitoare așteptare, acesta află că este deja înăuntru.
Regie: Christian Petzold
Scenariu: Christian Petzold, Anna Seghers
Actori: Franz Rogowski, Paula Beer, Godehard Giese
Unde poate fi vizionat Transit:
