To Have and Have Not (Howard Hawks, 1944)

Un clasic al cinematografiei cu o greutate dată în primul rând de legendele fabuloase care însoțesc apariția filmului în 1944.

Povestea se derulează în timpul celui de-al doilea război mondial, în Martinica, colonie a Franței ocupate. Harry Morgan (Humphrey Bogart) este un american expatriat care deține un vas de pescuit folosit pentru a îi scoate pe americanii bogați în larg, la o partidă de pescuit. Un lider al Rezistenței franceze însoțit de frumoasa lui soție (Dolores Moran) sosește tainic pe insulă și are nevoie de ajutorul lui Morgan și de vasul său. Deși nu dorește să se implice în evenimentele politice ce cuprinseseră lumea, Morgan este nevoit să intervină și să-și asume un rol, cu atât mai mult cu cât pe insulă ajunge și tânăra Marie ‘Slim’ Browning (Lauren Bacall) care pare a avea nevoie de un protector.

To Have and Have Not este, fără îndoială, un clasic al cinematografiei. Greutatea acestui film este dată în primul rând de legendele fabuloase care însoțesc apariția lui în 1944, mai degrabă decât de valențele strict cinematografice.
În primul rând, Bogart și Bacall s-au cunoscut pe platourile de filmare ale acestei pelicule, cea din urmă având mai puțin de 20 de ani. Cei doi s-au îndrăgostit în timpul filmărilor și s-au căsătorit în anul următor, rămânând împreună până la moartea lui Bogart, în 1957. Acest lucru le-a permis să mai facă trei filme împreună: The Big Sleep (1946), Dark Passage (1947) și Key Largo (1948). În acest fel, chimia dintre Harry și Slim, de fapt chimia reală dintre Humphrey și Lauren, surprinsă de aparatul de filmat, este una perfect veritabilă, actorii fiind în realitate îndrăgostiți unul de celălalt. Tensiunea romantică a celor doi devine elementul central al filmului și narațiunea însăși devine secundară.
În al doilea rând, scenariul filmului este un unicat absolut fiind adaptat după romanul omonim al laureatului Nobel pentru literatură din 1954, Ernest Hemingway, adaptare realizată de un alt laureat cu Nobel în 1949, William Faulkner.
În al treilea rând, legenda spune că inconfundabilul regizor Howard Hawks, autorul multora dintre filmele clasice ale anilor 30 și 40, ar fi pariat cu Hemingway că poate să facă un film mare folosind ca sursă de inspirație cel mai slab roman al scriitorului. Atât timp cât Hemingway însuși a considerat că To Have and Have Not este cea mai neinspirată operă a sa, Hawks a realizat filmul omonim, deși, în afară de titlu, nu a mai rămas mare lucru din romanul sursă în scenariul final. De altfel, în film nu vom regăsi nici măcar elementele de identificare ale alegerii de către autor a titlului romanului său. Faulkner însuși a afirmat că Hawks a lucrat și el la scenariul adaptat, că a făcut extrem de multe schimbări versiunii sale până când s-a ajuns la formula filmată. S-a vorbit mult și despre faptul că actorii, în special Bogard și Bacall, au avut libertatea de a improviza multe dintre replicile lor din dialog. Și într-adevăr dialogul filmului este extrem de bogat, creativ, câteodată cinic și alteori amuzant. Secvența în care Slim îi spune lui Harry „You know how to whistle, don’t you, Steve? You just put your lips together and blow.” este, fără îndoială, memorabilă și rămâne una dintre cele mai celebre replici din istoria filmului. Este o plăcere, ca spectator, să asculți conversația protagoniștilor, chiar o plăcere mai mare decât să îl vezi pe Bogart navigând pe un vas de pescuit. Chiar și când e la cârmă, Bogart are replici care au rămas în istorie: ”You save France; I want to save my boat!”, îi spune el liderului Rezistenței franceze într-un moment tensionat.

Povestea este însă destul de subțire. Poate din cauzele expuse mai sus, care au condus la acest lucru. Se prea poate ca lui Hawks să nu îi fi păsat foarte tare de povestea în sine, cât timp dialogurile, fie ele din scenariu, fie improvizate, au fost excelente. Se prea poate, de asemenea, ca Hawks să fi pariat că reușita filmului său va consta în transmiterea pe ecran a tensiunii deosebite, aproape palpabilă, a protagoniștilor săi și până la urmă această chimie reală a realizat filmul efectiv.
Bacall este la prima apariție pe marele ecran și face un rol memorabil care îi va lansa întreaga carieră. În acest film își compune celebra expresie a feței, privirea ei faimoasă de sub gene și tot în acest film capătă porecla care o va însoți toată viața: Slim.
Dincolo de savuroasele replici, dincolo de istoria de dragoste, dincolo de legendele din jurul realizării filmului, povestea simplistă mai are un cusur: amintește prea tare de Casablanca (1942), cu care împarte prea multe asemănări… până și pianul din mijlocul barului.
Avem parte și de secvențe slabe cu personaje cu un rol inutil sau exagerat, în vreme ce altor personaje le este subminată potențială lor valoare. În acest sens, Eddie, jucat de veteranul Walter Brennan (Rio Bravo, 1959 și Sergeant York, 1941) apare prea mult, cu aceeași retorică și poate să devină excesiv pentru unii spectatori. Personal, mi-aș fi dorit mai mult de la personajul lui Dolores Moran care, în schimb, este mult subdezvoltat. De altfel, Moran ar fi trebuit să joace personajul Slim, fiind înlocuită cu debutantă Bacall de regizor.
În contextul scenariului, poate că se cântă prea mult la pian, este conturat destul de bine personajul Cricket (Hoagy Carmichael) dar, din păcate, el nu are nicio relevanța ulterioară în poveste. Și poate că ar fi trebuit ca Cricket să nu o lase pe Slim să cânte deloc, secvența cu Bacall interpretând How little we know fiind cel puțin discutabilă sub aspectul veleităților vocale ale lui Bacall.

În ciuda a orice altceva s-ar spune, To Have or Have Not a trecut testul timpului și va rămâne un clasic pe care îl revedem, oricând, cu enormă plăcere.

Regie: Howard Hawks

Scenariu: William Faulkner, Jules Furthman, Ernest Hemingway (roman)

Actori: Humphrey Bogart, Lauren Bacall, Walter Brennan