Există atâta predeterminare în orice existenţă încât, deşi avem posibilitatea alegerii, nu ne putem sustrage fatalităţii.
Pictural, este o peliculă desăvârşită. Cadrele care înfăţişează natura, cu verdeaţă, munţi, cărări neumblate, revenirea obsedantă la apa curgătoare care, în afara faptului de a fi unul dintre elementele primordiale, semnifică trecerea vieţii pe Pământ, într-un sens unic, implacabil, atmosfera rustică, toate acestea la un loc reprezintă o delectare pentru privitor, dar nu doar în sensul impactului cu imaginea (acesta ar putea avea loc, la fel de bine, şi într-un documentar), ci al ansamblului ce se potriveşte perfect unui film artistic menit să sugereze comuniunea cu natura şi efemeritatea existenţei umane.
Imaginile de la templu, din care nu puteau lipsi tradiţionalele lampioane, întregesc reuşit acest cadru, iar personajele feminine sunt de o frumuseţe aparte, exotică.
De altfel, în debutul filmului, bătrânul cap de familie spune ”căci ce vom fi toţi, la capătul drumului, decât praf în umbra marelui Buddha?”. Într-adevăr, acesta pare a fi unul dintre mesajele principale ale filmului, desprins din învăţătura asiatică: nu noi suntem stăpânii propriului destin.
Există atâta predeterminare în orice existenţă încât, deşi avem posibilitatea alegerii, nu ne putem sustrage fatalităţii – aceasta pare a fi credinţa după care se călăuzesc personajele acestei drame vietnameze aparte.
”Zeii ne vor pedepsi” este replica pe care o aude tânăra May (Nguyen Phuong Tra My) în momentul în care încearcă să dea curs unui impuls erotic necontrolat, către o femeie (Xua, a doua soţie), deşi era gravidă. ”Sunt vinovată şi voi fi pedepsită de sus”, spune aceeaşi în momentul în care, după ce se rugase la templu să aibă un fiu, o altă femeie, doamna Ha, pierde sarcina. Mai mult, când în sfârşit va naşte, copilul său va fi o fetiţă.
Din punct de vedere al scenariului, spectatorul trebuie să aibă puţină răbdare, pentru că în debut singurul element prezentat pregnant este maturizarea adolescentei May, care îşi pierde inocenţa în momentul în care este căsătorită şi trebuie să urmeze regulile tradiţiei.
Pe parcurs, însă, conflictele între personaje şi tensiunea nu vor întârzia să apară. Un băiat tânăr, pe care îl aştepta de asemenea căsătoria, se revoltă spunând că mai bine moare decât să se căsătorească cu o femeie pe care nu o cunoaşte. O altă fată, simţindu-se dezonorată, îşi pune capăt zilelor, spânzurându-se.
Moartea, diferite înclinaţii sexuale ce pot părea nefireşti, cruzimea, sinuciderea apar astfel în intriga filmului, complicându-l.
Deşi prezintă cu îndrăzneală anumite obiceiuri şi practici ce pe vremuri ar fi fost considerate prohibite, filmul ridică în egală măsură problema justeţii păstrării unor obiceiuri şi reguli ce pot lesne deveni crude şi distrugătoare de destine.
În fapt, chiar eroina, May, parcurge un astfel de drum, sinuos şi traumatizant, pentru ca, nu-i aşa, la capătul drumului să ajungă şi ea ”praf în umbra marelui Buddha”. Nu înainte însă de a-şi împlini (total? parţial? – aici se poate discuta) destinul terestru.
Interpretările le găsesc reuşite – deşi dialogurile complicate, de substanţă, lipsesc, actorii au o expresivitate bună, intră convingător în rol şi nu dau impresia de artificial.
Coloana sonoră este de asemenea remarcabilă, iar pelicula lui Ash Mayfair, în ansamblul ei, merită cu prisosinţă vizionată.
Regie: Ash Mayfair
Scenariu: Ash Mayfair
Actori: Hong Chuong Nguyen, Nguyen Phuong Tra My, Nu Yên-Khê Tran
Unde poate fi vizionat The Third Wife:
