Un western atipic, în care drama şi comedia îşi dau mâna pentru a portretiza patru personaje ”de poveste”, patru tipologii diferite.
Tragicomedie western? De ce nu…
Jacques Audiard, un cineast de multe ori surprinzător, demonstrează că se poate. Ecranizare după romanul omonim al lui Patrick deWitt, punerea în scenă a regizorului cunoscut, între altele, pentru filme ca Un prophète, De battre mon coeur s’est arrêté sau Dheepan pendulează între momente grave, dramatice şi unele de comedie pură, ceea ce – poate – nu va fi pe placul tuturor cinefililor, însă credem că cine va urmări filmul integral va fi de acord că merită o vizionare şi chiar aprecieri pentru originalitate.
În linii mari, subiectul este următorul: Charlie şi Eli Sisters au drept misiune să captureze un excentric om de ştiinţă (H.K. Warm) care deţinea secretul unei formule miraculoase ce permitea obţinerea aurului, acel element chimic pentru care mulţi au pornit în aventuri care i-au costat viaţa…
John Morris intră în legătură cu acesta şi urma să-l predea fraţilor Sisters, dar, cuprins de remuşcări şi oripilat de gândul că cei doi îl vor tortura cumplit pe Warm pentru a-i smulge formula, încalcă înţelegerea şi fuge cu Warm, lăsându-le celor doi Sisters un bilet cum că alchimistul a fugit, pur şi simplu… Cei doi însă nu îl vor crede şi va începe o urmărire îndelungă, care se va finaliza însă cu o pactizare a celor patru, care se vor gândi că e mai bine să împartă prada între ei decât să îndeplinească ordinele comandantului.
Scenariul e ingenios, însă nu e întotdeauna unul pe care să-l iei în serios: deşi capabili să ducă o acţiune la bun sfârşit şi obişnuiţi cu rigorile Vestului Sălbatic, fraţii Sisters par uneori un fel de ”Tăntălăul şi gogomanul” în variantă western: se ceartă, se bat, se împiedică, blufează.
De altfel, pe parcursul întregii pelicule, Audiard va strecura multe elemente comice care ar putea face deliciul celor care gustă un astfel de umor: scena dintre Eli Sisters şi o prostituată căreia îi explica (de mai multe ori) cum anume ar trebui să-i dea un şal (pe care îl avea amintire de la altă femeie) şi ce cuvinte ar trebui să rostească este monumentală prin ilaritatea pe care o stârneşte; la fel şi replica celor doi când ajung în San Francisco şi spun că ”aici poţi să omori pe oricine, toţi sunt concentraţi la alte lucruri”, dar şi folosirea unor cuvinte ca ”fortuit” şi ”falanster” al căror înţeles îl cunoştea doar unul dintre fraţi; în sfârşit, gaguri de tipul celui dinspre final, când Warm este întrebat dacă are pistolul încărcat, la care acesta răspunde ”cred că da”, urmat de replica ”atunci scoate-l!” (deci, nota bene, în cursul încăierării nici nu ştia dacă e încărcat pistolul rămas în buzunar…).
Totuşi, are şi multe elemente dramatice: în film se ucide, Eli Sisters va suporta cu greu pierderea calului preferat, apoi gravitatea filosofiei lui Warm, care se lupta din răsputeri pentru o ipotetică lume ideală, în care să primeze valorile morale, şi nu cele materiale, dar mai ales finalul în care (nu vă spun cum, dar merită să urmăriţi) cei patru vor plăti scump, deşi nu toţi cu viaţa, propria lăcomie în obţinerea aurului sunt tot atâtea ingrediente care justifică statutul de dramă.
De aceea îl clasez mai degrabă ca tragicomedie (sau dramedie), fiindcă melanjul propus de Audiard îmbină (cu succes, în opinia mea) ambele elemente.
O altă piesă de rezistenţă a filmului sunt interpretările actoriceşti, extrem de reuşite. Joaquin Phoenix în rolul Charlie Sisters şi John C. Reilly în rolul Eli Sisters duc ”greul” filmului în spate şi este o încântare să-i urmăreşti, Jake Gyllenhaal în rolul John Morris dă o nouă probă a talentului său, iar Riz Ahmed (H. K. Warm) se descurcă, la rândul său, destul de bine.
Nu este chiar o capodoperă a genului western, dar nici un film peste care să sari sau pe care să-l uiţi, având suficiente atuuri pentru a fi o realizare notabilă.
Regie: Jacques Audiard
Scenariu: Thomas Bidegain
Actori: John C. Reilly, Joaquin Phoenix, Jake Gyllenhaal, Riz Ahmed
Unde poate fi vizionat Les frères Sisters:
