The Recorder Exam (Bora Kim, 2011)

O incursiune sensibilă şi realistă în viaţa unei eleve talentate, dar lipsită de înţelegere în familie.

recenzie de film The Recorder Exam, Bora Kim

Acţiunea are loc în Seoul, 1988. O elevă de 9 ani trebuie să se împartă între viaţa de familie, complicată, şi îndatoririle şcolare.
Micuţa Eunhee participă, cu clasa, la o probă de cântat din fluier, dar mama sa nu îi aduce de acasă obiectul muzical, ceea ce o pune într-o situaţie ingrată atât în faţa profesoarei, cât şi a colegelor. Elevii susţin un examen la sfârşitul lunii, iar cei care dovedesc a avea aptitudini își vor putea invita părinţii la şcoală pentru a le demonstra talentul în cadrul recitalului.
Eunhee are aptitudini artistice, ştie să deseneze şi să cânte la pian şi se făcuse chiar remarcată pentru desenele sale.
Părinţii au complicaţii amoroase (deşi nu se insistă mult pe acest aspect), iar Eunhee (care are şi o soră mai mare, dar şi un frate arogant şi neînţelegător) trebuie, cu inocenţa şi fragilitatea vârstei, să înveţe primele lecţii de ”diplomaţie”. Tatăl (In-gi Jeong) este o fire autoritară şi le jignește des pe fete, în timp ce mama (Park Myung-shin) pare să oscileze între indiferenţă şi sentimentele de tandreţe pe care ar fi fost firesc să le aibă tot timpul.
Reuşita unei sportive (era perioada Jocurilor Olimpice de la Seoul), care îi parvine prin intermediul undelor radio, o ambiţionează pe Eunhee să persevereze în căutarea succesului. O colegă de vârsta ei pare a fi singura care o înţelege, majoritatea celorlalţi ironizând-o, atât pe ea, cât şi pe părinţii săi, de condiţie modestă.

Atmosfera şi educaţia din familie sunt esenţiale pentru formarea şi viitorul unui copil, iar când nu ai înţelegere chiar de la cei care ar trebui să te ajute şi să te îndrume (ca să nu mai vorbim de dragostea părintească), totul se poate nărui ca un castel de nisip. 

Regizoarea Kim Bora surprinde cu sensibilitate emoţiile şi trăirile vârstei preadolescentine, cu o tuşă amară fiindcă micile sale eroine sunt nevoite să înfrunte greutăţi de care ar fi trebuit în mod normal să fie scutite, ajungând astfel la o maturizare prematură.

La examenul final, sub privirile atente ale audienţei numeroase, Eunhee reuşeşte să-şi stăpânească emoţiile şi să interpreteze bine piesa, dar deducem din finalul incert că nu a fost remarcată în mod special de juriu. De altfel, cred că Kim Bora a preferat să păstreze o anumită notă de ambiguitate pentru final fiindcă toată povestea fusese deja spusă: Eunhee este o fetiţă foarte talentată, bună la suflet şi corectă, dar cu o nevoie de o afecţiune şi o înţelegere care, din păcate, lipsesc multora dintre copiii zilelor noastre, obligaţi să-şi înceapă viaţa pe calea cea mai anevoioasă.

Micuţa Jeongone Hwang joacă foarte inspirat rolul principal, este extrem de naturală şi acoperă o gamă largă de trăiri, pe care le redă cu expresivitate. Foarte talentată pentru vârsta pe care o avea la data turnării scurtmetrajului.
Pelicula a fost distinsă cu premiul pentru cel mai bun scurtmetraj studenţesc la Woodstock Film Festival.

Regie: Bora Kim

Scenariu: Bora Kim

Actori: Jeongone Hwang, In-gi Jeong, Park Myung-shin