The Nightman (Mélanie Delloye, 2023)

Profesionist realizat, cu regie și interpretări actoricești excelente, unul dintre cele mai demne de vizionat thrillere cu accente horror ale ultimilor ani.

recenzie de film The Nightman, Mélanie Delloye

Cu un scenariu original de Elsa Marpeau și în regia Mélaniei Delloye, filmul The Nightman (Somnambulul) începe prin a o prezenta pe Alex (Zara Devlin) – o tânără care suferise o traumă în copilărie, când, conform amintirilor pe care le deapănă la psihiatru, tatăl său i-ar fi ucis mama în timpul unei certe conjugale.

În prezent, împreună cu soțul, Damian (Mark Huberman), ajunge la o reședință de munte, în Irlanda, care nu mai fusese locuită de mult timp. Locuința îi aparținuse mamei lui Damian, în prezent internată la un azil (suferea de senilitate), iar acesta o preia, în calitate de tutore, de la proprietarul actual.

Cadre relativ frecvent întâlnite în filmele aparținând genurilor thriller și horror, dar filmul regizat de Mélanie Delloye nu este unul bazat doar pe clișee.
Atmosfera din primele cadre este încărcată, prevestitoare de ceva rău, însă nu excesiv de lugubră, regizoarea știind să-și dozeze adecvat introducerea elementelor. Este amintită o legendă a doi gemeni despre care ursitoarele au spus că sunt identici doar ca înfățișare, din punct de vedere al spiritului unul fiind bun și pur, iar celălalt o încarnare a maleficului. Copiii se îmbolnăvesc, iar mama, Maeve, trebuie să îi dea ursitoarei unul dintre copii pentru a îl duce la turn, altfel (susținea aceasta) vor muri amândoi. Unul scapă și unul moare, iar mama, înnebunită de durere, se sinucide aruncându-se de pe turn.

Damian era unul dintre descendenții copilului stăpânit de rău, iar Alex aștepta un copil – devine tot mai evident că cei doi, la fel ca și strămoșii, dar și descendenții lor, vor fi disputați (mai mult sau mai puțin direct) de forțele Binelui și ale Răului.

Întâmplător sau nu, Damian suferă de somnambulism, are premoniții ciudate și intuiești în el o puternică dedublare. Apoi, intersectarea cu niște vecini extrem de dubioși și de înclinați spre violență va duce la complicarea lucrurilor, însă pentru Alex ”lovitura de teatru” va veni abia când va afla secrete întunecate din trecutul soțului ei care, copil fiind, fusese închis la Bridgewood, o școală de corecție pentru copiii care comiseseră fapte extrem de grave.
Treptat, lucrurile vor scăpa de sub control și vor aluneca înspre tragedie – nu întâmplător, deznodământul are loc la poalele turnului din legendă.

Deși a fost clasificat și ca horror, The Nightman este în primul rând un thriller atmosferic, în care decorurile și dialogurile te introduc într-o atmosferă misterioasă, tenebroasă, în care mult timp încerci să anticipezi ce va urma. Foarte departe de a fi un horror pe placul însetaților de sânge și de elemente-șoc care la unele pelicule de gen apar încă din primul minut, The Nightman fascinează prin construcția și dezvoltarea ulterioare ingenioase (deși nu perfecte).

Bine și profesionist realizat, cu interpretări actoricești excelente (Mark Huberman face un rol de senzație, dar și ceilalți actori sunt buni) și beneficiind de o coloană sonoră interesantă și adecvată, The Nightman este unul dintre cele mai demne de vizionat thrillere ale ultimilor ani, slujind cum se cuvine crezul artistic care ar trebui să stea la baza oricărui film, fie el și thriller sau de groază, și nefăcând decât concesii minime laturii comerciale.
Filmul a fost prezentat la TIFF 2023, în secțiunea Lună Plină, și a fost nominalizat la Marele Premiu al Festivalului Internațional de la Bruxelles și ”Fresh Blood Award” la Fantasy Filmfest.

Regie: Mélanie Delloye

Scenariu: Elsa Marpeau

Actori: Zara Devlin, Eoin Duffy, Mark Huberman

recenzie de film The Nightman, Mélanie Delloye