Un pretext minunat pentru meditația asupra felului în care societatea frânge câteodată destine când acestea abia încep să se contureze.
The Miseducation of Cameron Post a fost prezentat publicului în anul 2018, cu doar câteva luni înainte de apariția lui Boy Erased, câștigând premiul Marelui Juriu la Festivalul de film Sundance. La fel ca în cazul lui Boy Erased, scenariul dezvoltă povestea adolescentului captiv în controversatul sistem al terapei de conversie. În cazul ambelor filme, scenariile au fost scrise prin adaptarea memoriilor publicate de Emily M. Danforth în anul 2012 în cazul lui Miseducation și, respectiv, de Garrard Conley în anul 2016. Asemănările se cam opresc aici.
O adolescentă rămasă orfană, Cameron (Chloë Grace Moretz), este surprinsă de prietenul ei făcând sex cu o altă fată (Quinn Shephard) și forțată apoi de tutore să urmeze un program de terapie de conversie într-un institut autoproclamat creștin unde se aplică metode extrem de stricte, neproductive ori chiar contraproductive în scopul de a ”alunga demonii” și care promite o reintegrare a individului în societatea morală, o revenire la normalitatea de a fi atras numai de persoane de sex opus și de trăi o viață conformă învățăturilor biblice. Tratamentul impus în această instituție este devastator pentru adolescenții aduși aici împotriva voinței lor, cel puțin din punct de vedere emoțional. Cei care s-au angajat în procesul de vindecare a adolescenților sunt reverendul Rick (John Gallagher Jr.) și doctorul Lydia Marsh (Jennifer Ehle).
Cameron se angajează tăcută în această călătorie a descoperirii de sine, a acceptării propriei identități și a revelării sexualității sale. Se împrietenește curând cu doi colegi, Jane (Sasha Lane) și Adam (Forrest Goodluck) care se luptă, ca și ea, să surmonteze psihic bariere ridicate artificial în calea devenirii lor firești. Ei vor forma un trio tăcut, implicat într-un soi de prietenie sinceră, care le oferă celor trei singurele mici bucurii ale vieților lor claustrate. Cu toții sunt fragili, vulnerabili, sunt striviți de povara invizibilă care îi apasă: recunoașterea unei false vinovații. Adolescenții internați în centrul intitulat pompos ”God’s Promise” sunt aproape paralizați de absurditatea procedurii de conversie și debusolați în încercarea lor continuă, inevitabilă de a-și descoperi dorințele reale.
Personajul lui Chloë Grace Moretz are multe în comun cu tinerii ei colegi din programul de terapie: este expusă, dezarmată și descurajată în fața modalității brutale și sterile prin care se încearcă conversia adolescenților din păcătoși în adulți creștini. În schimb, Cameron este extrem de conștientă de propria identitate și nu pare să fie dispusă să-și negocieze devenirea. Mai mult decât atât, ea preferă să își potolească mânia și să disipe neîncrederea și confuziile din mintea ei prin încercările de a se descifra pe ea însăși fără vreun ajutor din partea nimănui. Și acest lucru se întâmplă atât timp cât Cameron știe că este doar o adolescentă ca oricare alta, care are nevoi și plăceri naturale, firești, cărora, în ciuda abuzului emoțional la care este supusă, trebuie să le dea curs. Tocmai această cunoaștere de sine îi conferă lui Cameron o protecție suplimentară pe care colegii ei nu o au, un scut care o ajută să reziste și să nu cedeze.
Regizat de Desiree Akhavan și scris de aceasta împreună cu Cecilia Frugiuele, The Miseducation of Cameron Post este un film sensibil, care spune o poveste amară, din păcate complet reală, a unei societăți care, cel puțin la începutul anilor ’90, a interzis adolescenților accesul la propriul lor adevăr. Construit meticulos și cu beneficiul interpretării impecabile ale lui Moretz în rolul introvertitei Cameron, filmul este o cronică fidelă a unui fenomen astăzi blamat, considerat nociv, dar încă legal în 41 de state americane (în mod absolut inexplicabil): terapia de conversie.
Intenția lui Akhavan și Frugiuele nu a fost de a analiza, de a blama ori de a atrage atenția asupra acestui concept ori asupra practicilor impuse în instituțiile care aplică astfel de terapii, ci de a surprinde pasiv, poate prea distanțat totuși, o parte de viață, un mod de gândire, o luptă pe care unii încă o poartă. Refuzul scenariului de a aborda subiectul într-o nuanță mai critică, care poate fi resimțit ca un minus al filmului de către un segment al publicului, pare să fie intenționat și nicidecum un viciu de imaginație.
Deși o revoltă a personajului principal ar fi sustras spectatorul dintr-o poveste care trenează în câteva rânduri, Cameron nu este o fire beligerantă, nu este prototipul tânărului rebel. Ea nu încalcă regulile stabilite de educatorii de la ”God’s Promise” mai mult decât schimbând postul religios de radio și dansând cățărată pe o masă. Personal, mi-aș fi dorit să urmăresc o anumită ieșire a personajului din el însuși, nu neapărat sub forma unei erupții, dar măcar în sensul unei vizibilități mai bune asupra trăirilor, dezorientării și frustrărilor lui. În schimb, Cameron, aproape exclusiv, interiorizează și simulează perfect ceea ce simte și gândește, ajugând într-un punct în care spectatorului însuși îi este oprit accesul la profunzimile sale.
The Miseducation of Cameron Post este un pretext minunat pentru meditație, pentru o analiză asupra toleranței, asupra felului în care îi înțelegem pe cei din jurul nostru sau asupra felului în care societatea frânge câteodată destine când acestea abia încep să se contureze.
Regie: Desiree Akhavan
Scenariu: Desiree Akhavan, Cecilia Frugiuele, Emily M. Danforth (roman)
Actori: Chloë Grace Moretz, Steven Hauck, Quinn Shephard
Unde poate fi vizionat The Miseducation of Cameron Post:
