The Gray Man (Anthony Russo, Joe Russo, 2022)

Tentant exclusiv pentru palierul acțiunii, filmul nu ratează calea bătătorită a filmelor de gen, cu deznodământ previzibil: băiatul bun îi va ucide pe toți.

recenzie de film The Gray Man, Anthony Russo, Joe Russo

Să scoți din cont 200 de milioane de dolari ca să faci un film, nu este un lucru ușor nici măcar dacă te cheamă Netflix. Cu toate acestea, gigantul de streaming s-a mobilizat, iar la auzul veștii că se alocă o asemenea sumă pentru turnarea unui action movie, cinefilii și-au ridicat nivelul așteptărilor la maximum. Până la urmă, cu doar 3 ani înainte, Netflix se mai întrecuse pe sine însuși alocând 160 de milioane de dolari pentru bugetul lui The Irishman. Și rezultatul obținut a fost unul satisfăcător. De această dată, peste suma consistent bugetată, Netflix a mizat pe frații Anthony și Joe Russo, regizorii francizelor Captain America și Avengers. Era un indiciu pentru cinefili că se pregătește o franciză nou-nouță, marca proprie Netflix și, mai ales, de talia celor amintite. Lucrurile au devenit și mai evidente când Ryan Gosling, nominalizatul la Oscar pentru Half Nelson (2007) și La La Land (2017) a semnat pentru rolul principal al superproducției. Distribuția a fost completată ulterior cu numele lui Chris Evans, Billy Bob Thornton și Ana de Armas. Succesul părea asigurat. Doar că… rezultatul intitulat The Gray Man nu este nici pe departe ceea ce așteptam. 

Scenariul este simplist și previzibil. Sierra Six (Ryan Gosling) este numele de cod al unui agent secret al serviciilor de informații americane. Condamnat pentru crimă, el fusese scos din închisoare, recrutat și instruit de Donald Fitzroy (Billy Bob Thornton), un agent de nivel înalt. Acesta avea o misiune: formarea unei superechipe de agenți activi pe teren, adevărați asasini plătiți, capabili să elimine orice țintă, în orice condiții, fără să lase vreo urmă, fără întrebări și, mai ales, capabili de o disponibilitate totală. Six nu are familie, nu are nimic de pierdut, este perfect capabil să ucidă și a dovedit-o în viața “civilă”, așadar acceptă să schimbe anii grei de pușcărie pentru o viață de asasin în slujba serviciilor secrete. Stereotip des întâlnit în filmele de gen, nimic nou. 
Noua misiune încredințată lui Six are o țintă precisă care trebuie eliminată ca de obicei: rapid, curat, fără vreo explicație. Ținta este un om rău. De această dată, șefii îi cer și recuperarea unui obiect pe care îl are ținta asupra lui. Aparent nu există vreo piedică în calea lui Six, el este un profesionist desăvârșit. Doar că de această dată, Six refuză să apese pe trăgaci: în preajma țintei există un copil. Lui Six nu îi pasă de pagubele colaterale, nici măcar dacă includ vieți omenești. Dar Six nu poate ucide un copil. Stereotip din nou. Evitând moartea copilului, misiunea devine extrem de sângeroasă. Însă Six reușește să o ducă la bun sfârșit, luptându-se corp la corp și ucigând ținta cu mâna lui. Află în acest fel că cel căruia i se ordonase moartea nu numai că era un coleg agent secret, dar făcea parte chiar din brigada Sierrelor. Acesta îi dezvăluie că șeful lor cel mare, Denny Carmichael (Regé-Jean Page), împreună cu alte personaje de la vârful agenției, sunt profund corupte și îi înmânează dovada criptată care ar putea să îi trimită pe șefi după gratii pentru mulți ani. Din acest motiv agentul era vânat și dovezile aflate în posesia lor trebuiau recuperate. Six păstrează stick-ul cu informațiile criptate și devine el însuși o țintă. 
De aici, acțiunea se intensifică. Six cere ajutorul fostului său șef, Fitzroy, acum retras. Carmichael apelează la Lloyd Hansen (Chris Evans), un fost agent CIA devenit mercenar pentru sectorul privat. Acesta este un psihopat veritabil care folosește metode extrem de violente și nu se dă în lături de la absolut nimic pentru îndeplinirea misiunilor încredințate. Hansen îl răpește pe Fitzroy și pe nepoata acestuia, Claire (Julia Butters), pentru care Six are o slăbiciune, doar este un copil ea însăși. Urmează un joc de-a șoarecele și pisica, urmăriri cu avioane și mașini prin multe capitale ale lumii, explozii și distrugeri masive, mor oameni nevinovați, mor zeci de polițiști, haosul este total. În războiul iscat intervine și Dani Miranda (Ana de Armas), un alt agent care, surprinzător, crede în inocența colegului ei. 

Six petrece prea mult timp în lupta corp la corp sau mânuind diverse arme de foc ca să aibă timp să se dezvăluie spectatorului ca personaj. Cu excepția informațiilor succinte recepționate în preambulul filmului și a câtorva replici iscusite, dar amuzante, Six rămâne lipsit de orice profunzime. El este o mașinărie de luptă care are o prioritate din a proteja copiii, împărțind toate atributele clișeistice ale eroilor genului. În afară de asta, el este șters, pal și insipid. Un personaj central are nevoie de o definire clară și amplă, de substanță, un eșafodaj pe care să se dezvăluie un caracter precis, o personalitate conturată, o istorie concretă. Nu se poate construi un personaj care se vrea super-erou, eventual protagonist al unei serii, care să nu aibă o expunere nuanțată la nivel personal. 
Psihopatul Hansen ar trebui să stârnească fiori reci pe șira spinării. Doar că, deși sunt momente în care smulge unghiile prizonierilor cu un clește, mustăcioara lui ridicolă, frizura de absolvent de Harvard și replicile ironice îl fac să devină pueril, aproape comic. Un personaj atât de malefic va fi împușcat, la un moment dat, în fund. 
Personajul Anei de Armas nu are nicio semnificație în dezvoltarea intrigii ori în rezolvarea conflictului, acțiunea rămânând la fel de dezlânată și în urma intervențiilor ei salvatoare pentru Six. Personajul Miranda nu capătă niciun atribut în poveste, este complet văduvit de orice informație sau definiție, aproape invizibil, un personaj de umplutură fără vreo conexiune reală cu celelalte personaje, care putea foarte bine să lipsească cu desăvârșire din scenariu.

Doar carisma lui Gosling salvează ce se mai putea salva din ansamblul general, făcând personajul Six să fie tolerabil. Noroc și că statutul lui Six este de “băiat bun”. Păcat însă că vine la pachet cu toate clișeele eroilor genului.
În afară de acțiunea propriu-zisă, cu multe CGI, acrobații și cascade, filmul nu ratează calea bătătorită a filmelor de acțiune. Deznodământul este previzibil, băiatul bun îi va ucide pe toți. Ar putea să pară un film tentant exclusiv pentru palierul acțiunii, pe care amatorii de astfel de filme o vor aprecia într-o oarecare măsură. Doar că de această dată acțiunea este haotică și imprecisă, lipsindu-i o coeziune care este determinantă în francize excelente ca John Wick sau Mission: Impossible
Dacă într-o seară oarecare de sâmbătă aveți poftă de floricele, dar aveți nevoie de o motivație specială ca să pregătiți o cutie de popcorn în cuptorul cu microunde, pretextul poate fi vizionarea acestui film.

Regie: Anthony Russo, Joe Russo

Scenariu: Joe Russo, Christopher Markus, Stephen McFeely, Mark Greaney (roman)

Actori: Ryan Gosling, Chris Evans, Ana de Armas, Billy Bob Thornton

Unde poate fi vizionat The Gray Man: