The Grand Budapest Hotel (Wes Anderson, 2014)

Câștigător al 4 premii Oscar pentru coloana sonoră, decoruri, costume și machiaj, filmul The Grand Budapest Hotel în regia lui Wes Anderson promite, de la bun început prin distribuția excepțională a actorilor, printre care amintim: Adrien Brody, Bill Murray, Edward Norton, F. Murray Abraham, Jude Law, Ralph Fiennes și Saoirse Ronan.
Universul cinematografic al lui Wes Anderson este asemănător cu un castel de bomboane fondante ce se topesc, lent, în sensuri și idei profunde privind natura umană și devenirile ei în cuprinsul istoriei. The Grand Budapest Hotel este parte integrantă din acest univers. Burlesc, comic și deopotrivă dramatic, filmul este o simfonie a culorii, care nu joacă un rol secundar, ci este ea însăși narațiune. Astfel, culoarea respiră, are sentimente și își schimbă tonul în raport cu perioada istorică evocată, cu trăirile personajelor. Dacă iubirea, prietenia și frumosul sunt pictate în nuanțe aproape de basm, războiul, înfrângerea și durerea storc culoarea de vitalitate până când o reduc la tăcere, prin moartea însăși a domnului Gustave, fiind și singura scenă alb-negru din film.
Memoria joacă un rol fundamental, scenele curgând în cascadă, dialogul fiind liantul dintre lumi. Astfel, când tânărul scriitor cazat la aproape pustiitul Grand Budapest Hotel, se apropie, prin cuvânt, de Mr. Gustave, acesta dechide ușa unui univers complex, precum în Alice în Țara Minunilor. Toate acestea sunt obsesiv încadrate într-o simetrie perfectă. De altfel, visul din copilărie al regizorului de a deveni arhitect transpare și în film – arhitectură și poveste. Astfel, vizualizarea filmului devine o adevărată experiență estetică.

Filmul debutează cu imaginea cimitirului vechiului oraș Lutz. Iarnă. Atmosferă rece, alb tăcut. O tânără fată trece pe lângă 3 bărbați în negru, așezați pe o bancă, statici, aproape statuari. Aceasta se îndreaptă către monumentul închinat comorii naționale al cărui nume de autor este « Autor » ; apoi, fata își apleacă ochii către coperta cărții pe care o ține în mâna, al cărei titlu este “Grand Budapest Hotel”. Ulterior, vedem spatele cărții care reprezintă imaginea scriitorului în vârstă (Tom Wilkinson). Aceasta prinde viață și scriitorul are un moment de didascalie în care vorbește despre “reţeta succesului” său literar. Apoi, povestea începe : versiunea mai tânără a scriitorului pășește pe holurile hotelului aproape pustiu. Poveste în poveste.
The Grand Budapest Hotel descrie aventurile lui Gustave H (Ralph Fiennes), un legendar portar la un mare hotel european din perioada interbelică, în spațiul fostei Republici Zubrowka şi ale lui Zero Moustafa (F. Murray Abraham), hamalul hotelului. Dinamica filmului este întreținută de arestarea lui Gustave H. (acuzat pe nedrept de uciderea unei aristocrate al cărei moştenitor devenise), de un furt de proporţii, de recuperarea unei picturi renascentiste, dar şi de lupta pentru o avere de familie care amintește de scenele cu Louis de Funès ori de familia Adams, totul pe fundalul schimbărilor dramatice din timpul celui de-al doilea război mondial. Filmul surprinde și prin încărcătura simbolică și prin referințele istorice, cicatricea de pe obrazul personajului Agatha (Saoirse Ronan) reprezentând Mexicul. Implicațiile acestea sunt subtil redate în film. Povestea de iubire dintre Agata, tânăra brutăreasă a orașului și Zero Moustafa creează o atmosferă tandră, dar și nostalgică, jucăușă, dar și dramatică. Evoluția relațiilor dintre M. Gustave și Zero Mustafa este atent regizată prin poziționarea personajelor. Nimic nu este gratuit. Figura paternă a lui M. Gustave și loialitatea desăvârșită a orfanului Zero Mustafa converg către o relație de reîntregire, de refacere a unității pierdute – referire poate și la destabilizarea istorică marcată de războaie.

Metaforic, filmul este precum o păpușă Matrioșka rusească, decorul și costumele însele întregind și mai mult această referință. Totodată, costumele sunt esențiale prin aceea că ele construiesc identitatea personajelor. De la 1985 la 1932, de la distrugere la înflorire, de la distanțare la apropiere, filmul este, parcă, o legănare între ani, între oameni, între amintiri, între situații de un comic absurd și scene de un dramatism tratat cu umor. Departe de a fi doar poezie vizuală și comedie, Grand Budapest Hotel este și un film cu și despre societate, război, absurdul secolului trecut.

Filmul fascinează prin pendularea dintre planuri – basm și realitate, ficțiune și adevăr, libertate și evadare, culoare și alb-negru, iubire și pierdere, viață și moarte, tinerețe și bătrânețe, cât și prin reprezentarea estetică, vizuală. Paradoxal, burlesc, profund, comic, dar și dramatic The Grand Budapest Hotel invită spectatorul să îi calce pragul – atât în perioada lui de glorie, cât și în aceea de degradare – ambele promit o experiență cinematografică completă.

Regie: Wes Anderson

Scenariu: Wes Anderson, Hugo Guinness, Stefan Zweig

Actori: Ralph Fiennes, F. Murray Abraham, Adrien Brody, Willem Dafoe, Jude Law, Edward Norton