O realizare care se distinge prin originalitate, nerepetând decât puţine dintre clişeele în care abundă alte pelicule.
Desigur, nu avem de-a face cu un film de Oscar (deşi m-aş feri de această etichetare, ştiut fiind că Oscarurile nu mai reprezintă o garanţie absolută a valorii, mai ales în ultima vreme) sau cu o interpretare actoricească ieşită din comun, care să ”intre în legendă”. (Tarsem Singh a obţinut, totuşi, un premiu la Festivalul Internaţional de film din Catalunia, din 2007, pentru cel mai bun film, şi unul la Berlin, iar performanţa micuţei Catinca Untaru nu a trecut neobservată, fiind nominalizată la premiul pentru cea mai bună interpretare a unui tânăr actor în mai multe rânduri). Şi totuşi, această peliculă, în felul ei, este excepţională, pentru că nu se limitează la nararea unor legende menite, de pildă, să impresioneze un copil, ci construieşte o poveste extrem de complicată şi sensibilă despre viaţă (şi mai ales sensul acesteia!), moarte, încercări şi alegerile pe care trebuie să le facă un om. În plus, este o realizare care se distinge prin originalitate, nerepetând decât puţine dintre clişeele în care abundă alte pelicule.
Basmul este doar o împletire a ficţiunii cu realitatea, şi spectatorul va rămâne surprins să constate că există o dedublare a personajelor (cam ca în Mirror Mask, o altă realizare cinematografică ce îşi depăşeşte statutul de poveste de familie). Relaţia dintre cascadorul Roy şi micuţa Alexandria este una cu adevărat specială, fiindcă pune în evidenţă tocmai aceste aspecte – şi, la un moment dat, devine greu de spus ”cine încearcă să păcălească pe cine”. Numai că nu e un joc atât de naiv pe cât pare, ci unul a cărui miză este însăşi viaţa. O viaţă care, însă, este mai preţioasă decât suferinţele pe care trebuie să le îndurăm pe parcursul ei – cam aceasta pare a fi morala unui story aparte, care îmi aduce aminte şi de faptul că încă de la Mar Adentro aştept o poveste cutremurătoare, care totuşi să nu se sfârşească în moarte. Viaţa trebuie trăită, iar recompensele vor apărea în cazul unor dezechilibre majore, însă e vorba de recompense morale, sufleteşti, în primul rând.
Lucrurile par predestinate – însă, veţi vedea, se vor produce răsturnări spectaculoase de situaţie atunci când alegerea unuia dintre personaje se va dovedi a fi greşită. ”Sinuciderea nu e soluţia”. Fără exagerare, una dintre cele mai bune drame pe care le-am văzut vreodată, iar jocul actorilor îl găsesc bun, adecvat.
Regie: Tarsem Singh
Scenariu: Dan Gilroy, Nico Soultanakis, Tarsem Singh
Actori: Lee Pace, Catinca Untaru, Justine Waddell
Unde poate fi vizionat The Fall:
