Un film în film, un basm fabulos ce se intersectează cu destinele tragice ale eroilor, cu un mesaj de speranță ce se relevă abia în final.
Nu m-aș fi gândit, fie și preț de un moment, că legenda frumoasei care a ținut treaz interesul sultanului timp de o mie și una de nopți ar ascunde un super-mit.
În producția cinematografică The Fall, regizată de Tarsem Singh, Șeherezada ar putea fi chiar omenirea, personificată într-un cascador, existența dusă pe muchie de cuțit, între risc și reușită, ducând ființa umană, conjunctural, pe culmile disperării ori ale reușitei.
Acțiunea se consumă într-un spital, unde cei doi eroi ai poveștii-metaforă se află sub tratament prelungit, în urma unui traumatism accidental.
Alexandria (Catinca Untaru), o micuță de numai 5 ani, venită din România, împreună cu familia, la cules de portocale, cade dintr-un copac, se alege cu umărul ghipsat și se plimbă de colo-colo în așteptarea vindecării. Roy Walker (Lee Pace) e parțial paralizat în urma unei cascadorii nereușite, cu perspective minime de revenire și trauma unei iubiri neîmpărtășite și se gândește, obsesiv, la sinucidere…
Apropierea lor se produce din considerente diametral opuse. Ea, în plină vârstă a lui ”de ce?”, curioasă, inteligentă, avidă de a recepta cât mai multe. El, cu intenția atinsă de o notă de perversitate de a o transforma în ”cărăuș” izbăvitor, care să-i aducă prin efracție pastilele necesare îndeplinirii planului. Ca atare, Roy o atrage abil în cursă pe Alexandria, inventând povestea guvernatorului Odios, pe care o împarte în mai multe secvențe, oprind episodul în punctul de interes culminant, dar cu promisiunea de a continua istorisirea în ziua următoare.
Așa se deșiră, aproape la nesfârșit, o vendetta crâncenă între tot mai numeroasa grupare a victimelor și aparent invincibilul guvernator Odios, conflictele escaladează, se radicalizează. Condamnații izolați pe o insulă în ideea că s-ar lupta între ei anihilându-se reciproc nu cad în capcană, ci se coalizează, organizându-se într-un batalion menit să aibă o confruntare deschisă cu gruparea guvernatorului. Învinși și învingători, își schimbă, alternativ, postura.
Alexandria ascultă și până la un moment dat ”gustă” thriller-ul, nepercepând realul pericolelor, până ce devine fan necondiționat al povestitorului, până la anularea propriei identități.
Sub un impact emoțional puternic, ”buna samariteancă” sustrage anafura din capela spitalului, în numele euharistiei pe care vrea s-o practice pentru a-i salva sufletul cascadorului, dar și sustrage, de sub cheie, medicamentul fatal solicitat de Roy, nerealizând pe deplin consecințele ”ajutorului” acordat acestuia. Walker, neclintit afectiv, privește cu neutralitate strădaniile Alexandriei, ignorând pur și simplu tragedia resimțită de copilă. E impasibil, calat exclusiv, egoist, pe propriul obiectiv.
Providența schimbă cursul evenimentelor, restabilind un temporar echilibru în situația ce se crease, fetița aducând doar trei pastile din flacon, iar restul aruncându-l în chiuvetă.
Însă nimeni nu percepe corect mesajul, Alexandria suferă că a greșit, iar Roy e disperat că a ratat ocazia. Telenovela continuă.
Ceva totuși se schimbă. Profund afectată, fetița întreabă: ”De ce în poveste îi omori pe toți?”. Negăsind nicio justificare masacrului, se introduce pe sine în scenariul povestitorului, pe care încearcă să-l schimbe ”din mers”, ripostează, chiar vehement, iar în final, în confruntarea dintre erou și Odios, din disperare imploră: ”lasă-l să trăiască!”.
În scenele aparținând vieții reale, a fost nevoie de încă o (ultimă) încercare. Alexandria cotrobăie în farmacia sub cheie a spitalului, urcă pe rafturi, dar cade și se rănește, intrând la rândul ei în pericol. Rolurile se inversează, ajungând la antipod. Roy e acum cel ce o veghează, suferă, simte disperarea de a pierde totul.
De-abia acum povestea ia sfârșit, fiecare își acceptă soarta și, deși extenuați și marcați de o povară ce li se păruse mult prea mare, cei doi își urmează drumul firesc, calea pe care și-o construiseră.
Filmul prezintă nu doar o abordare aparte a temei (are un subtrat incitant), dar beneficiază și de o realizare nonconformistă în exprimarea cinematografică. Scenele petrecute în (să o numim) realitate, derulate în spital, se intercalează aproape în permanență cu secvențe uneori derutante din ”scenariul din scenariu”.Stilul original este dus chiar mai departe, la momentul când Alexandria devine nemijlocit persona j în ficțiune și factor decident în final.
Cred că ne putem pune serios și întrebarea: Omenirea, personificată prin cascadorul depresiv ce joacă întrucâtva rolul unei Șeherezade moderne, are în Alexandria un alter ego? Reprezintă copilul de numai cinci ani conștiința, inocența, dăruirea necondiționată și grandoarea ei? Contraponderea lumii haotice care funcționează cu sincope își regăsește echilibrul propriu, universal, la moment de răscruce? Deși explicitarea uneori în exces a subtextului încarcă mesajul și poate obosi, aceasta nu diminuează valoarea peliculei, forța expresivă, de ansamblu.
Destinul tragic poate fi învins doar de iubire și altruism.
O notă în plus și pentru interpretarea Catincăi Untaru, la înălțime, în compania actorilor profesioniști Lee Pace, Daniel Caltagirone și a celorlalți.
Regie: Tarsem Singh
Scenariu: Dan Gilroy, Nico Soultanakis, Tarsem Singh
Actori: Lee Pace, Catinca Untaru, Justine Waddell
Unde poate fi vizionat The Fall:
