Un film pe alocuri perfectibil, dar mai rafinat și mai subtil decât alte pelicule de gen, este o bună recomandare pentru cinefilul amator de thriller cu accente de horror.
Este, până la un punct, de înțeles de ce filmele de groază sunt considerate în general un apendice, un fel de ”Cenușăreasă” a cinematografiei, în condițiile în care foarte multe astfel de producții au scenarii slabe, în care predomină doar elementul-șoc, în detrimentul script-ului bine construit.
Au existat totuși filme de gen care au făcut istorie, precum unele pelicule ale lui Polanski, celebrul The Shining, ecranizarea care a stârnit polemici, dar fără îndoială valoroasă a lui Kubrick, controversatul The Exorcist, ș.a. Dar, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, constatăm că până și John Carpenter e detronat de tot felul de producții în care predomină vărsarea de litri de sânge, mutilările și apariția de zombie în exces.
(O notă bună, totuși, pentru Cube, care a venit cu ceva nou, și pentru subtilul horror cu accente de comedie One Cut of the Dead).
Am ales, cu ocazia acestui Halloween, să ne oprim asupra filmului The Dark (tradus în românește ”Viziuni întunecate”), unul bine realizat, care reușește să îmbine scenariul rafinat cu punerea în scenă terifiantă, dar fără violență în exces și fără o doză de morbid gratuită, cum se întâmplă în multe cazuri. Este o realizare mai puțin cunoscută și credem că ar merita un plus de atenție.
O mamă (Adelle, interpretată de Maria Bello), împreună cu fiica ei, Sarah (Sophie Stuckey) merg pe un drum de munte, spre ceea ce se dorea a fi o reunire de familie, dar mama are încă de la început viziuni pe care nu și le poate explica. Ajung la cabana la care locuia capul familiei, James (Sean Bean – prestații constant bune în rolurile sale) și totul pare în regulă.
Numai că Sarah dispare (aparent, înghițită de ape), iar căutarea ei le va prilejui părinților afundarea într-o lume a misterelor și a tenebrelor, cu decoruri înspăimântătoare. Totul, pe fondul unei vechi legende galeze în care apărea miticul Annwyn, un fel de tărâm al morții.
Este drept, debutul filmului pare mai curând amatoristic, cu câteva clișee destul de des uzitate și cu unele tentative de speriere nu tocmai reușite, însă pe măsură ce acțiunea înaintează, scenariul va deveni mai complex, iar mizanscena mai inspirată.
În scenă va intra curând (după câteva secvențe teribile în care este descrisă trepanația) Ebrill, fata întoarsă din morți a fanaticului pastor galez care declanșase, în urmă cu mulți ani, o sinucidere în masă. Ebrill va încerca, prin toate mijloacele, să rămână printre cei vii. Dar cu un preț aparte.
”Un viu pentru un mort” (sau un fel de ”quid pro quo” în variantă galeză veche) se va dovedi una dintre cheile filmului, care va avea, până la final, mai multe răsturnări de situație.
Evoluția scenariului se dovedește ingenioasă (mai ales că ne este prezentată, în paralel, o altă variantă a desfășurării evenimentelor, una mult mai ancorată în realitate, în care tânăra Sarah ingerează o supradoză de medicamente după o ceartă cu mama sa), dar deși construcția scenariului are multă fantezie, partea finală ar fi putut fi ceva mai bine realizată, în sensul că ar fi putut fi un pic scurtată, fără atâtea răsturnări de situație care dau pe alocuri senzația de forțare.
Comercial doar până la un anumit punct (dovadă că nu a fost un mare succes), dar mai rafinat și mai subtil decât alte filme de gen, The Dark reușește, fără să fie chiar o peliculă de referință, să atragă atenția cinefilului amator de thriller cu accente de horror (nu este un film de groază ”pur”) în special prin sondarea graniței dintre real și imaginar, dintre tărâmul de aici și cel de dincolo.
Filmul, în regia lui John Fawcett și cu un scenariu de Stephen Massicotte, este bazat pe romanul ”Sheep”, de Simon Maginn. Coloana sonoră, foarte adecvată, îi aparține lui Edmund Butt, iar DVD-ul are și un final alternativ, în opinia mea la fel de reușit ca și cel selectat pentru varianta lansată pe piață.
Regie: John Fawcett
Scenariu: Stephen Massicotte, Simon Maginn (roman)
Actori: Maria Bello, Sean Bean, Maurice Roëves
