Cu personaje clișeistice și replici stereotipe, fără nuanțe dramatice, Taximetriști nu rămâne decât o comedie lipsită de substanță.
Sunt printre cei care apreciază o producție românească concepută din capul locului să ofere exclusiv divertisment spectatorului. Stilul comediei cadrează cel mai bine cu gustul spectatorului amator de film sâmbătă seară. Într-un spațiu cultural precum cel al filmului românesc, se resimțea un vid al producțiilor de entertainment pur. Or, rolul cinemaului este unul de amploare, așa că ar trebui inclus mai des în agenda producătorilor de film, regizori, scenariști deopotrivă, segmentul filmului de consum. Inclusiv regizorul Bogdan Theodor Olteanu abordase în precedent teme de o anumită profunzime, metamorfozate în filme cu incursiune psihologică, cu renunțare la tipare, în care abordarea personală a autorului devenea nu numai relevantă, dar și determinantă (Câteva conversații despre o fată foarte înaltă sau Mia își ratează răzbunarea).
Adaptat după piesa de teatru omonimă, semnată de Olteanu și Adrian Nicolae, filmul opune două personaje pe parcursul unei nopți petrecute în București. Liviu (Rolando Matsangos) și Lică (Alexandru Ion) sunt doi taximetriști, colegi și prieteni. Interesantă asociere, având în vedere că, în afara profesiei lor, cei doi nu au absolut nimic în comun. De la fizic la limbaj. De la preocupări la interese. Liviu este domol, aproape moale, timid, interiorizat. Are o criză conjugală, soția lui (Victoria Răileanu) este neglijată și se simte singură, banii le lipsesc. La extrema opusă, Lică se dovedește rapid a fi genul extrovertit, vorbăreț, nervos, afemeiat, tupeist și esențialmente homofob. Și el este strâmtorat, dar are altfel de nevoi.
Cei doi au clienții lor ocazionali pe care îi transportă la destinație, cursele cu aceștia devenind veritabile “episoade” în economia filmului (pretext pentru a îi revedea pe Andi Vasluianu, Cosmin Nedelcu, Ana Maria Guran, Monica Bîrlădeanu ori pe Maria Popistașu).
Aceste “episoade” se vor a fi pestrițe și piperate, dar sunt scurte, mult prea scurte și conțin polemici taxi vs. Uber (cam depășite acum, piesa de teatru are câțiva ani vechime). Personajele “episoadelor” nu au nicio relevanță în poveste, se perindă pe bancheta din spate a taxiului aproape ca simplă figurație (în special Monica Bîrlădeanu) și nu apucă să spună sau să facă mare lucru. Sunt personaje inserate cu scopul unic de a oferi o țintă pentru ironiile, injuriile și homofobia lui Lică. Excepția o face “episodul” personajului Ilinca (Maria Popistașu, singura excelentă, ca de obicei), cel mai extins, care are o contribuție decisivă la conducerea spectatorului către punctul culminant. Ilinca, soția unui interlop temut în fauna bucureșteană, reușește să îl umilească și să îl insulte pe Lică însuși, cel care acum devine cuminte și umil, de frica represaliilor gangsterești.
Zbaterile lui Liviu pentru a-și păstra căsnicia intactă și flirtul lui de-a dreptul fățiș cu o colegă din dispeceratul de taxi (Mădălina Stoica) nu sunt suficiente pentru a menține intensă atenția spectatorului. Nici interacțiunea șmecherașului Lică cu periculoasa Ilinca nu reușește să captiveze. Poate doar să deturneze atenția spectatorului către un limbaj, atitudine și filosofie de viață foarte realiste, dar deloc interesante din punct de vedere artistic ori ca suport pentru entertainment.
Povestea ajunge la climaxul de care aminteam atunci când, dominate de propriile slăbiciuni și incertitudini, mereu lipsite de siguranța zilei de mâine și de confortul unei vieți îndestulate, cele două personaje colapsează. Domolul Liviu ajunge să explodeze efectiv, devenind violent fizic cu soția sa care își declară intenția de a-l părăsi. Problema este că acest conflict se naște în mod artificial, fără o susținere narativă a unor elemente din trecutul cuplului și escaladează abrupt, în mod aproape inexplicabil. În schimb, exuberantul Lică va imploza, încheind noaptea depresiv, doborât de dorul (apărut de nicăieri) al fostei iubite. La final, homofobul Lică are o singură dorință, dar este refuzat: să bea o bere și să se confeseze unui pasager gay (culmea!), care traversează el însuși o despărțire, singurul din preajma lui rănit, ca și el, de o despărțire și unicul om disponibil să îl asculte și să îl aprobe.
Pentru un film care ar trebui să fie o comedie, dialogul nu este comic într-un sens cinematografic. Poate fi hazliu, pentru unii, dacă ne raportăm la sketch, însă replicile sunt modeste și superficiale. Mi se pare că începe să fie o confuzie între conturarea cu realism a personajului și a replicilor sale (da, în România se înjură mult) și ceea ce înseamnă poantele din dialog, replicile amuzante sau de-a dreptul hilare prin inedit, sarcasm, ironie, sens ascuns ori dublu, joc de cuvinte și altele asemenea. În Taximetriști, scenariul încredințează unor personaje deja clișeistice replici complet stereotipe, anumite tușe fiind, pe alocuri, supărătoare. Mai mult, personajele emit filosofii valabile doar în spatele blocului… În acest fel, personajelor (chiar și celor secundare, vezi extrema lui Cosmin Nedelcu) le este conturat un profil aproape caricatural. Caricatura nu e menită să capete vreo adâncime și nu are nevoie de background pentru a fi asimilată de către spectator. Cu un dialog care mustește de misoginie și de limbaj licențios, caricaturile prezentate au singurul scop de a fura un zâmbet. Sau un chicot. Dacă adăugăm colorizarea excesivă a imaginii, muzica genericului și lipsa nuanțelelor dramatice, nu rămâne decât o comedie lipsită de substanță, care nu poate emite nicio pretenție să devină film de calitate.
Martin Scorsese a tranșat definitiv în cinematografie problema taximetristului care suferă o cădere nervoasă. Din această cauză, până și titlul peliculei îmi pare neinspirat. Mai nimerit ar fi fost să se aleagă titlul de Șoferi de taxi și să se încerce parodierea filmului din 1976. Căci altminteri, păcat de efort și de echipa de actori.
Regie: Bogdan Theodor Olteanu
Scenariu: Adrian Nicolae, Bogdan Theodor Olteanu
Actori: Alexandru Ion, Rolando Matsangos, Maria Popistasu, Victoria Raileanu
Unde poate fi vizionat Taximetriști:
