Arthouse bizar, filmat în alb-negru, în care pasiunea interzisă și teluricul, demonicul, dar și invocarea divinității se completează pentru a oferi cinefilului o peliculă remarcabilă.
Un explorator în junglă, în fața provocărilor destinului, într-o călătorie inițiatică. În pelicula lui Miguel Gomes (care semnează și scenariul, alături de Mariana Ricardo), trecând de la ritmuri tribale la căutarea iubitei, de la crocodili la legende ale băștinașilor, eroul traversează un decor în care totul are un aer straniu, primitiv: omul a venit gol pe Pământ, și tot astfel va pleca pe ultimul drum.
Prima parte a filmului regizorului portughez se intitulează ”Paradisul pierdut”. Aici suntem introduși într-un peisaj citadin, în care o femeie, Pilar, venită la Lisabona află că prietena cu care trebuia să se întâlnească nu poate ajunge în oraș. Ascultă apoi istorisirile bizare ale unei colocatare bătrâne, Aurora, care pierduse tot la casino.
Miguel Gomes trece de la un registru la altul, dar o face cu abilitate și reușește să-l intrige pe spectator, care va încerca să intuiască ansamblul.
În dialoguri se face referire la artă sau la elemente onirice, totuși acțiunea rămâne una mai degrabă ancorată în realitate, o intrigă domestică: oameni singuri, frustrați, confruntați cu nemulțumirile și depresiile lor. Față în față cu inechitățile sociale, dar și cu propriile neajunsuri, personajele fie alunecă în depresie, fie cer ajutorul divinității, singura care ar putea avea o măsură justă pentru orice.
Deși are meritele sale certe, îmi e greu să fac o comparație, de exemplu, cu filmele Ritei Azevedo Gomes, întrucâtva artă în stare pură, Tabu este mai degrabă un melanj de artă și cotidian, de grandios și banal, amestec fascinant în felul său, dar care pare a avea și unele carențe de cursivitate – însă asta se întâmplă doar în prima parte. Depinde și de cadre: cel cu Pilar în cinematograf alături de companionul bătrân, izbucnind în lacrimi în timpul melodiei ”Be My Baby”, interpretată de Ronettes (care va reveni și în partea a doua), sau unele fragmente din tinerețea Aurorei sunt perfecte și ca regie, și ca interpretare. Altele mai lasă de dorit.
A doua parte este intitulată ”Paradisul”. Ies la iveală secrete ale trecutului Aurorei, a cărei viață ne este prezentată în timpul tinereții, iar intriga capătă un plus de dramatism.
Crocodilul apare obsedant pe parcursul peliculei, simbol al teluricului și al demonicului. O aură mistică se face uneori simțită în acest film greu de clasificat.
Vocea impersonală a naratorului care relatează aproape întreaga acțiune a acestei părți (și care va deveni, de fapt, protagonistul unui triunghi amoros în care vor mai fi implicați Aurora și soțul său, o poveste de dragoste plină de pasiune și de suferință) și filmarea în alb-negru sporesc aerul de mister și ambiguitate.
Pe măsură ce se apropie de final, pelicula cineastului portughez devine tot mai captivantă și îți atinge ”coarda sensibilă”: melodrama alunecă în tragedie, destinele personajelor par impregnate de blestem și de fatalitate.
Mult timp nu am înțeles de ce filmul se intitulează ”Tabu”, dar pe parcurs lucrurile s-au clarificat de la sine: la un moment dat personajele principale ajung la poalele muntelui Tabu, iar atracția fatală care se naște între Aurora și Gian Luca Ventura (interpretați de Ana Moreira și Carloto Cotta) este ea însăși, deși consumată, simbolul unui gigantic tabu.
Per ansamblu, un film care debutează nu foarte convingător, dar are o parte finală fulminantă, care îl face demn de titulatura de realizare arthouse de top a ultimelor decenii.
Regie: Miguel Gomes
Scenariu: Miguel Gomes, Mariana Ricardo
Actori: Teresa Madruga, Laura Soveral, Miguel Gomes
Unde poate fi vizionat Tabu:
