Sunset (László Nemes, 2018)

Un film despre răsăritul unei lumi noi. Dar în care nu ne-am regăsit pe deplin și nici nu i-am învăţat lecţiile.

recenzie de film Sunset

Vlad Ivanov este actorul de 5 ori premiat cu premiul Gopo, pe care publicul românesc îl identifică încă şi, poate dintr-o stranie complicitate cu vremurile dinainte de 1989, îi atribuie şi astăzi însuşirile personajului din 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (filmul lui Cristian Mungiu care a câştigat un Palme d’Or şi a fost nominalizat la Globul de Aur). Cinefilii şi mai familiarizaţi cu marele ecran nu uită să aşeze în şirul filmelor de succes ale lui Ivanov şi pelicula Poliţist, adjectiv (premiul FIPRESCI şi premiul juriului la Cannes).
Vlad Ivanov a revenit în atenţia criticii de film cu La Gomera, în regia lui Corneliu Porumboiu, dar şi cu un rol într-o distribuţie internaţională, Sunset, în regia lui László Nemes, autor care a primit OSCAR pentru Son of Saul la categoria cel mai bun film străin).

În filmul lui László Nemes, Vlad Ivanov joacă rolul lui Oszkár Brill, proprietarul unui magazin de pălării care a aparţinut pe vremuri părinţilor lui Irisz Leiter (interpretată de Juli Jakab).
Irisz vine în Budapesta şi aproape forţează angajarea la magazinul de pălării. O femeie elegantă, dar de o eleganţă tăioasă, fiica foştilor proprietari pare a fi prinsă între două lumi, uneori fiind cu totul a uneia sau a alteia. Trecerea se face prin jocuri de lumini şi umbre, prin străzi labirintice, focuri de artificii care miros a praf de puşcă, sărbători ce alunecă într-o promiscuitate mai mult ghicită decât explicită.
Magazinul de pălării capătă alte dimensiuni, camera de filmat o urmăreşte pe Irisz şi odată cu ea spectatorul este conectat la un fir al istoriei care se scrie odată cu acţiunea filmului. Mai mult decât povestea dramatică a lui Irisz, publicul este interesat de personajul lui Vlad Ivanov. Brill se lasă cu greu dezvăluit şi nici măcar pe deplin, finalul filmului negăsindu-l în viaţă. László Nemes ne aşază înainte o lume degradată şi degradantă, o lume fără ieşire şi fără nicio şansă de a se salva. De altfel, ultima imagine este una de război, iar regizorul creează – pentru un minut de peliculă – o secvență sugestivă de la care, fără îndoială, ar putea porni o altă poveste, un alt film.

Impresionant efortul actorului născut în Botoşani de a învăţa într-un timp record o limbă deloc simplă – maghiara, chiar dacă într-un final regizorul a ales ca vocea lui Ivanov să fie dublată. Opţiunea regizorului a fost motivată de micile accente şi inflexiuni pe care maghiara încă neexersată suficient a lui Ivanov le-ar fi adus pe ecran, de bună seamă o decizie foarte bună pentru reuşita filmului. Însă românii au fost lipsiţi de timbrul unic al lui Ivanov, de tonalităţile speciale cu care actorul nostru a reuşit să cucerească atâtea premii de-a lungul anilor. Dar, chiar dacă vocea lui Ivanov a fost dublată, spectatorul a fost mai mult decât convins: Vlad Ivanov a jucat în maghiară.

Brill este un personaj care intrigă. Pe care îl iubeşti şi îl urăşti deopotrivă. Vlad Ivanov a venit cu întreg arsenalul actoricesc de care dispune, dar a exteriorizat în doze foarte atent studiate, lăsând personajului libertate în gesturi, în priviri, în atitudine. O experienţă pe care actorul Vlad Ivanov a probat-o în ani şi ani de muncă artistică, la un nivel pe care şi l-a autoimpus.
Talentul actorului nu a rămas neobservat de către László Nemes, regizorul spunând despre Ivanov că este “unul dintre cei mai sofisticaţi, cei mai puternici actori din ziua de astăzi. Văzându-l în filme, cred că mi-a plăcut să am această latură profesională şi în filmul meu, şi, de asemenea, latura aceasta umană. Este figura centrală din film, figura paternă, dar, în acelaşi timp, nu-ţi poţi da seama dacă este de partea binelui ori a răului”.

Sunset este despre răsăritul unei lumi noi. Dar în care nu ne-am regăsit pe deplin. Şi nici nu i-am învăţat lecţiile. “Cred că trăim într-o lume care nu e foarte diferită de cea de dinaintea Marelui Război din 1914. O lume complet oarbă față de forțele de distrugere își începe decăderea din interior. Pentru noi, istoria e acum…”, spune regizorul László Nemes.
Un rol cu care Vlad Ivanov nu va face neapărat istorie, dar pe care cinematografia internaţională îl va reţine drept unul de referinţă, într-un film care nu poate fi ignorat.

Regie: László Nemes

Scenariu: László Nemes, Clara Royer, Matthieu Taponier

Actori: Juli Jakab, Vlad Ivanov, Evelin Dobos

Previous post Annette (Leos Carax, 2021)
The Woman Who Ran Next post The Woman Who Ran (Hong Sang-soo, 2020)

autor

"Îmi place filmul în felul acela firesc, fără patimă, dar cu o dragoste nemărturisită și necalculată. Știu cum era în copilărie, când…
Citește
RECENTE

Acesta este locul pentru sugestii, întrebări, proiecte, colaborări sau campanii! Scrie aici orice idee ai și vom intra în contact! Mulțumim!