Rope (Alfred Hitchcock, 1948)

Un film interesant, rezultat din ambiția regizorului de a turna un film fără ajutorul metodelor clasice de filmare și montaj.

recenzie de film Rope, Alfred Hitchcock

Alfred Hitchcock nu a fost mulțumit de forma finală a filmului său, considerând că Rope este doar un experiment personal nereușit. A mers atât de departe încât a răscumpărat drepturile asupra peliculei de la Warner Bros. și vreme de 30 de ani a păstrat Rope indisponibil pentru public, până la moartea sa, când a fost redistribuit în cinematografe.
Nici măcar James Stewart nu a fost satisfăcut de filmul în care ține capul de afiș, declarând că este singura lui colaborare cu Hitchcock care îi displace.
Pe deasupra, proiecția lui Rope a fost interzisă în câteva state americane, din pricina controverselor iscate în epocă cu privire la orientarea sexuală sugerată voalat a celor două personaje, Phillip și Brandon.

Deși filmul are la bază piesa omonimă a lui Patrick Hamilton, Hume Cronyn a rescris pentru Hitchcock scenariul într-o notă foarte personală, în final rezultând o poveste destul de diferită față de original. Subiectul este inspirat de crima notorie din 1924 a cuplului de studenți din Chicago, Nathan Leopold și Richard Loeb.
În reinterpretarea lui Cronyn, doi studenți new-yorkezi, Phillip (Farley Granger) și Brandon (John Dall) sunt fascinați de teoriile unuia dintre profesorii lor cu privire la superioritatea nativă a anumitor indivizi, dată de inteligență, clasă și pregătire. Pentru a concretiza propria lor superioritate și a demonstra valabilitatea tezei profesorului, cei doi decid să pună teoria în practică, îl aleg pe David, un coleg pe care îl consideră inferior și îi plănuiesc moartea. Convinși că poziția lor privilegiată le conferă un drept de viață și de moarte asupra celor care nu se califică pentru statutul de ființă superioară, convinși că inteligența le oferă garanția comiterii crimei perfecte, cei doi îl invită în apartamentul lor pe David, îl sugrumă cu o funie și îi ascund corpul într-un cufăr neîncuiat, amplasat în mijlocul sufrageriei. Pentru a-și celebra fapta, imediat cei doi vor iniția o petrecere la care sunt invitați tatăl și iubita celui strangulat precum și profesorul (James Stewart) care le-a servit ca model și inspirație. Băuturile și mâncarea vor fi servite în proximitatea cufărului care va rămâne tot timpul în centrul camerei și al atenției.

Primul film color realizat de Hitchcock (deși i s-ar fi potrivit mult mai bine o filmare în alb-negru), Rope marchează un experiment extrem de interesant pe care marele Hitchcock l-a inițiat. Refuzând să utilizeze mișcările clasice ale camerei și să editeze filmul, Hitchcock a încercat să ofere o continuitate a imaginii și o unitate a spațiului, astfel încât efectul cinematografic să fie inedit. Filmând într-un spațiu limitat (în fapt, cu un singur decor), utilizând o tehnică de filmare continuă fără tăieturi bruște sau tranziții evidente, regizorul a testat posibilitatea de a obține un act dramatic fără întreruperi care să se erijeze într-un echivalent cinematografic pentru o piesă de teatru. Pentru a atinge acest efect, Hitchcock a construit decoruri mobile, a trasat culoare pe care actorii să pășească pentru a nu întrerupe sau obtura filmarea continuă, a împărțit atent scenariul în secțiuni a câte zece minute de film, exact cât permitea să înregistreze cea mai lungă rolă de film. La finalul fiecărei role, a inserat tranziții inevitabile pentru trecerea la următoarea, tranziții mascate așa fel încât să nu existe întreruperi în fluxul de imagine.
Prețul plătit de Hitchcock pentru ambiția sa a fost că, în absența încadraturilor de detaliu sau de prim-plan, filmul a căpătat o nuanță de obiectivitate depășită, suferind o depersonalizare a peliculei, o lipsă de dramatism și de intensitate a secvențelor. Ca atare, spectatorul este prejudiciat de veritabila perspectivă proprie.
Încercarea regizorului de a turna un film fără ajutorul metodelor clasice de filmare și montaj poate oferi motivația pentru care personajele nu sunt exploatate sau studiate. În ciuda demonstrației imposibilității crimei perfecte (tema recurentă pentru Hitchcock), Rope nu accentuează dilemele psihologice ale personajelor și nici nu rezolvă conflictele morale pe care le indică scenariul.

Până la urmă, utilizând o tehnică remarcabilă și fără să facă economie de efort, Hitchcock a reușit să ofere un film interesant al cărui singur viciu este că transpune spectatorul într-o poziție de observație, detașat și prea puțin implicat.

Regie: Alfred Hitchcock

Scenariu: Hume Cronyn, Patrick Hamilton (piesa de teatru)

Actori: James Stewart, John Dall, Farley Granger

Previous post Tini Zabutykh predkiv (Sergei Parajanov, 1965)
Next post Nostalghia (Andrei Tarkovsky, 1983)

Acesta este locul pentru sugestii, întrebări, proiecte, colaborări sau campanii! Scrie aici orice idee ai și vom intra în contact! Mulțumim!