• Ana Lupescu

Youth (Paolo Sorrentino, 2015)

Pasiunea este un concert ce răsună în toate etapele vieții.


cronica de film Youth Michael Caine

Pe Sorrentino l-am cunoscut odată cu La Grande Belezza (2013), peliculă pe care am adăugat-o la favorite fără ezitare. De obicei nu explorez toată filmografia regizorilor, sunt conștientă că orice artist are idei-wow și idei interesante-și-cam-atât.

În acest caz, curiozitatea mi-a fost incitată de multitudinea de elemente diferite, dar convergente. Stilul flamboaiant se simte și-n Le conseguenze dell'amore (2004), văzut din același interes (rămas aprins chiar și după vizionarea lui Youth).


Povestea pare simplă, iar iubitorii filmelor de acțiune vor căsca spectaculos la dialogurile filosofice, până pe la jumătate. Mai exact, până la momentul în care apare Miss Univers în costumul Evei [actrița (?) Mădălina Ghenea]. Căscatul se va transforma în oprit din respirat-holbat-admirat. Există așa ceva pe lumea asta? Unul dintre actori spune că l-a văzut pe Dumnezeu!

Apar și alte nuduri în film, aliniate frumos, filmate în contraplonjeu, în apă și pe uscat. Ele nu impresionează prin frumusețe, ci te duc cu gândul, mai degrabă, la trecerea anilor, la degradare. Femeia cu forma de clepsidră îi face pe ceilalți să i se închine (idee dezbătută, pe alocuri, și-n Perfume: The Story of a Murderer - 2006).


Regizorul mizează pe emoție, iar comunicarea este transpusă prin mii de ipostaze: vorbit prin atingeri, sunete care se înlănțuie pentru a forma cântece simple – de dragoste, țipătul femeii la orgasm, dansul care energizează corpuri. Fiecare formă de comunicare tinde spre libertate, iar dorința este cea care ține sufletul în viață.

Tinerețea îți este prezentată printr-un telescop (trecut versus viitor), dar ea poate fi totodată pasiunea, acea flacără fără vârstă, riduri sau alte forme. Pasiunea nu poate fi cuprinsă decât prin trăire, iar fiecare personaj din Youth încearcă s-o păstreze în viața lui, într-un fel sau altul.

Actorul se bucură de succesul fiecărei prestații – este capabil să prezinte mai multe personaje, săpînd în forul interior și scoțind la iveală sentimente. Regizorul trăiește pentru opera sa. Fotomodelul se hrănește din multitudinea de adulații primite. Dansatorul își mișcă trupul permițându-i muzicii să-l conducă. Alpinistul este chemat de înălțime pentru a simți libertatea. Dirijorul apreciază sunetele naturii, simplitatea.


În acest fel, pasiunea este un concert ce răsună în toate etapele vieții, cu inflexiuni artistice. Scena finală a filmului vine să demonstreze că tinerețea este, de fapt, abilitatea omului de a ține flacăra entuziasmului aprinsă până la capăt. Dirijorul împacă trecutul cu prezentul.

Regie:

Paolo Sorrentino

Scenariu:

Paolo Sorrentino

Actori:

Michael Caine, Harvey Keitel, Rachel Weisz

RECENZIE DE FILM

Citește mai mult:

recenzii filme
La Grande Bellezza (Paolo Sorrentino, 2013)
recenzii filme
Minari (Lee Isaac Chung, 2020)
recenzii filme
The Father (Florian Zeller, 2020)
recenzii filme
Songs My Brothers Taught Me (Chloé Zhao, 2015)