RECENZIE DE FILM

  • Ovidiu Pop

Young Guns (Christopher Cain, 1988)

Doar pentru amatorii de western, pentru cei care gustă the Gunfights in the Old West şi mai ales pentru fanii numelor aflate pe generic.


recenzie film Young Guns western

Este o plăcere să îi (re)vezi pe Kiefer Sutherland, pe fraţii Charlie Sheen şi Emilio Estevez, pe Dermot Mulroney sau pe Lou Diamond Phillips foarte tineri. Le stau alături veteranii Terence Stamp şi regretatul Jack Palance.


Scenariul lui John Fusco urmăreşte Bătălia de la Lincoln din 1878, cel mai lung şi sângeros conflict civil din New Mexico, bătălie curmată de intervenţia forţelor armate, Cavaleria Statelor Unite. Pentru amatorii de istorie americană a secolului XIX, Fusco poate dezamăgi atât timp cât povestea reală a acelor zile în Lincoln diferă substanţial de ceea ce prezintă filmul. Dar pentru amatorii de western, pentru cei care gustă ''the Gunfights in the Old West'' şi mai ales pentru fanii numelor aflate pe generic, filmul poate să constituie o decizie inspirată pentru o seară plicticoasă.

Trecând de viciul inacurateţii istorice a faptelor detaliate în scenariu, a lipsei de exactitate în prezentarea punctuală a evenimentelor succedate şi mai ales a destinului părţilor combatante, filmul poate să dezamăgească publicul exigent şi atent la detalii. Poate că unii amatori de western nu au înţeles de ce ar alege un beligerant să asedieze o casă din lemn fără să folosească nicio clipă un Gatling Gun, pe care îl descoperim ulterior în dotarea trăgătorilor de la bun început. Aceştia decid să folosească această armă redutabilă doar pentru a ciurui un singur necombatant neînarmat, la finalul conflictului. Exemplele de acest fel sunt multe.


Regizorul Cristopher Cain alege să trateze din perspectivă comică câteva situaţii destul de picturale. Secvenţele cu protagoniştii după consumul de peyote sunt uşor necredibile şi inconsistente. De altfel, sunt numeroase secvenţe discutabile, înfruntări sau împuşcături care tind să exagereze veleităţile reale ale celor implicaţi. Însuşi Billy the Kid (Emilio Estevez), răufăcător şi pistolar legendar, este prezentat ca fiind capabil să ţintească precum un veritabil lunetist din zilele moderne. Când nu trage cu perfecţiune la distanţe uluitoare, Billy pare a fi complet însetat de sânge şi uşor smintit, preferând situaţiile cu un potenţial de risc exagerat în detrimentul unei judecăţi elementare. Pe suicidalul Billy îl însoţesc un zâmbet diabolic şi ochii sticloşi pe tot parcursul confruntărilor. Norocul este că personajul este salvat de interpretarea lui Estevez, deloc rea.

Sigur că filmul nu este o capodoperă. Nu este nici pe departe The Wild Bunch sau High Noon, Cristopher Cain nu este John Ford sau Sergio Leone. Nici măcar Estevez nu este John Wayne, deşi Patrick Wayne, fiul marelui John, joacă aici rolişorul lui Pat Garrett. Poate că necazul acestui film este că a fost realizat cam 20 de ani prea târziu, când cele mai bune filme western intraseră deja în legendă.

Regie:

Christopher Cain

Scenariu:

John Fusco

Actori:

Emilio Estevez, Kiefer Sutherland, Charlie Sheen, Jack Palance

Citește mai mult:

recenzii filme
El topo (Alejandro Jodorowsky, 1970)
recenzii filme
The Ballad of Buster Scruggs (Ethan Coen, Joel Coen, 2018)
recenzii filme
Bend of the River (Anthony Mann, 1952)
recenzii filme
The Sisters Brothers (Jacques Audiard, 2018)