• Ovidiu Pop

Widows (Steve McQueen, 2018)

Un film cu mesaj clar: femeile pot fi la fel de puternice, impredictibile și nemiloase ca și bărbații.


Regia filmului aparține lui Steve McQueen, cel care a fost răsplătit cu Oscar pentru 12 Years a Slave (2013). Scenariul a fost scris de același McQueen împreună cu Gillian Flynn, autoare de romane excelente, unele adaptate pentru marele ecran: Gone Girl (2014) sau Dark Places (2015). Scenariul este bazat pe cel al seriei TV omonime din 1983, numai că, de această dată, acțiunea este relocată de la Londra, la Chicago.

Distribuția nu e săracă în nume mari: în rolul principal o revedem pe Viola Davis, cea care a primit un Oscar pentru Fences (2016), film în care a strălucit alături de Denzel Washington,

Liam Neeson, pe care îl respect de la magnificul Schindler's List (1993) încoace, are pentru prima dată ocazia să joace împreună cu Colin Farrell, ambii fiind irlandezi.

Robert Duval nu are nevoie de nicio prezentare și completează lista deținătorilor de Oscar (pentru Tender Mercies, 1983) prezenți în acest film.

După un jaf eșuat în care patru gangsteri își pierd viața și întreaga pradă este distrusă, văduvele acestora nu își pot plânge soții pentru că sunt forțate să restituie datoriile uriașe lăsate de cei dispăruți. Creditorii sunt și ei gangsteri și sunt foarte periculoși. Cele patru femei sunt persoane simple și singure, nu au nicio conexiune una cu cealaltă, nu au încălcat legea niciodată și nici nu par să fie la curent cu activitățile infracționale ale răposaților soți. Însă ele vor fi nevoite să se alieze pentru a reuși să își continue viețile.


Rețeta clasică a filmelor cu gangsteri ne oferă mereu imaginea soțiilor acestora într-un context familial, sunt protejate de soții lor și le cresc copiii. Alteori, sunt atrăgătoare, opulente și cam atât. În unele cazuri, devin ținte ale răzbunării adversarilor soților. În orice caz, aceste soții de gangster rămân în plan secundar în narațiunea filmului și nu ocupă spațiu amplu nici în economia lui. De această dată, McQueen face dreptate acestor femei: în Widows ele sunt în mijlocul acțiunii, este vorba despre ele:

Veronica (Viola Davis), personajul central, își plânge soțul și are încă răni mai vechi și mai adânci. Soțul ei, Rawlings (Liam Neeson) i-a oferit o viață îndestulată și puține explicații despre proveniența banilor lui. El pare să fi fost creierul din spatele operațiunilor celor patru dispăruți. Linda (Michelle Rodriguez) a rămas și ea văduvă și mama singură, cu mari probleme financiare. Alice (Elizabeth Debicki) a fost o soție abuzată, este extrem de fragilă emoțional și pare să nu își mai găsească locul după moartea soțului ei. Echipa văduvelor va fi completată de Belle (Cynthia Erivo), mama singură la rândul ei, care lucrează într-un salon de coafură și care are motivațiile proprii să se alăture celorlalte trei.

Disperarea văduvelor nu le zădărnicește viețile, ci le dă idei și puterea să conceapă un plan de acțiune, curajul să comită violențe și prevederea de a înlătura orice eroare de începător care ar putea să le zădărnicească planul. Tensiunea este ridicată pe tot parcursul filmului. De câteva ori, spectatorul are senzația că privește un soi de Ocean’s 8, în care protagonistele nu sunt profesioniste, ci amatoare de această dată. Însă, spre deosebire de echipa din Ocean's 8, văduvele din Chicago sunt forțate să reacționeze, alegerea nu le aparține lor niciun moment, ele devin infractoare din cauza disperarii. Ele nu acționează din lăcomie, nu sunt împinse de adrenalină sau pur și simplu de amorul artei. Ele trebuie să facă asta. Mai mult, sunt personaje care se luptă cu povara riscului pe care și-l asumă și a repercusiunilor imediate: să meargă la închisoare sau să fie omorâte.


Widows este un film foarte bine închegat și așezat. Este un film de acțiune, un veritabil popcorn movie care ține telespectatorul cu sufletul la gură până la finalul neașteptat. Personajele, deși femei oarecare, simple americane din Chicago, sunt complexe, sunt construite minuțios, sunt complet diferite una față de cealaltă și au o personalități abundente, ceea ce face ca fiecare actor din spatele personajelor să aibă momentul lui de strălucire. Este cert că Davis are o interpretare excelentă care constituie pilonul central al acestui film.


Până la urmă, mesajul filmului este clar: femeile pot fi la fel de puternice, impredictibile și nemiloase ca și bărbații și, de ce nu, chiar văduvele îndurerate pot, la un moment dat, să formeze o alianță indestructibilă care să performeze inclusiv pe calea violenței și a crimei care nu mai este demult un drum rezervat exclusiv bărbaților.


La fel ca în filmele sale anterioare, Hunger (2008) sau 12 Years a Slave (2013), McQueen reia o temă interesantă: omul nu ar trebui niciodată să se lase pradă nedreptății și să cedeze fără luptă.

Regie:

Steve McQueen

Scenariu:

Gillian Flynn, Steve McQueen

Actori:

Viola Davis, Liam Neeson, Elizabeth Debicki, Colin Farrell, Robert Duvall

Citește mai mult:

Le Cercle Rouge (Jean-Pierre Melville, 1970)
12 (Nikita Mikhalkov, 2007)
Les misérables (Ladj Ly, 2019)
You Were Never Really Here (Lynne Ramsay, 2017)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro