• Mihai Gîndu

Viridiana (Luis Buñuel, 1961)

Un film a cărui complexitate se relevă treptat şi ridică nu numai probleme de morală şi de existenţă, dar chiar filosofice, transcendentale, cu iz ezoteric.


O excelentă dramă despre suferinţă, singurătate şi nebunie - dar şi despre răutatea omenească - realizată în mod magistral de Luis Buñuel, care se foloseşte de decoruri întunecate şi de trăiri ale personajelor frizând patologicul pentru a-şi pune în scenă povestea - una neobişnuită şi fascinantă, totodată. Dacă ar trebui să folosesc trei cuvinte pentru a descrie debutul acestei stranii pelicule alb-negru, acestea ar fi: mister, eleganţă, obsesie. În prima parte, Viridiana cade în capcana trăirilor morbide ale unchiului său, deşi iniţial dorise să refuze a-l vizita, ceea ce în traducere ar putea însemna: suntem supuşi legilor implacabile ale vieţii şi ale morţii, indiferent că ne dorim acest lucru sau nu. Sinuciderea unchiului curmă relativ brusc o situaţie tensionată, dar nu simplifică lucrurile, ci dimpotrivă, le complică. În cea de-a doua, deşi refuză să se întoarcă la mănăstire, Viridiana îşi asumă un rol asemănător celui mesianic, de devoţiune şi sacrificiu, oferind cele necesare săracilor, parcă pentru a-şi şterge un păcat (al gestului unchiului) de care totuşi nu era vinovată. Oameni sărmani care, după cum se va vedea, nu erau demni de mila Viridianei, ba chiar vor da la iveală tot ce are mai rău, mai bolnav, mai sordid şi mai grotesc fiinţa umană (temă reluată şi în zilele noastre de diverşi cineaşti). Cineastul spaniol pune accentul pe aceste lucruri (culminând cu scena în care fetiţa aruncă în foc cununa cu spini), totuşi cred că ar fi fost mai interesant dacă finalul ar fi păstrat nota gravă şi misterioasă a începutului.

Viridiana se înscrie, în ansamblul său, în galeria acelor filme a căror complexitate se relevă treptat şi care ascund mult mai multe sensuri decât sunt percepute la prima vedere – ridică nu numai probleme de morală şi de existenţă, dar chiar filosofice, transcendentale, cu iz ezoteric.

Celor doritori de a descifra mai multe sensuri şi subtilităţi ale acestui film de referinţă în creaţia lui Buñuel le recomand volumul "Prea multe lucruri la care să te gândeşti", al laureatului cu Nobel pentru literatură Saul Bellow, care, într-unul dintre capitole, sub titlul "Buñuel şi viziunea lui neiertătoare" face o analiză excepţională a unora dintre operele cineastului spaniol, printre care şi Viridiana.

Regie:

Luis Buñuel

Scenariu:

Julio Alejandro, Luis Buñuel

Actori:

Silvia Pinal, Francisco Rabal, Fernando Rey

Citește mai mult:

Meda sau Partea nu prea fericită a lucrurilor (Emanuel Pârvu, 2017)
El ángel exterminador (Luis Buñuel, 1962)
Revenir (Jessica Palud, 2019)
Wszystko dla mojej matki (Malgorzata Imielska, 2019)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro