• Ovidiu Pop

Un oaspete la cină (Mihai Constantinescu, 1986)

Un film care răspunde la întrebarea dacă iubirea poate să supraviețuiască când totul în jur îi este ostil.


recenzie film romanesc Un oaspete la cina

În 1985, Declarație de dragoste, filmul lui Nicolae Corjos, aborda subiectul sensibil al tânărului de familie cu stare și poziție socială care se îndrăgostește de fata nepotrivită pentru el și viitorul lui, cea care provenea dintr-un mediu dezorganizat, având un tată alcoolic. Doar un an mai târziu, Un oaspete la cină abordează aceeași chestiune delicată, ridicând întrebarea dacă iubirea adevărată poate înfrânge prejudecățile omenești și poate depăși conveniențele sociale. De această dată, filmul oferă povestea unei adolescente, Ileana (Ruxandra Bucescu), fiica profesorului universitar Pandrea (Constantin Codrescu), ea însăși studentă la arhitectură, care se îndrăgostește de Mihai (Gheorghe Csapo), tânărul ''nepotrivit'' doar pentru că este un muncitor optician fără studii superioare, orfan de ambii părinți care, pe deasupra, are în grijă pe fratele său mai mic. Relația celor doi tineri se complică și mai tare când tânărul cuplul este amenințat de prezența unui asistent universitar (Geo Costiniu) care este calificat pentru a cere mâna Ileanei, având întreagă susținere a părinților acesteia, în special a mamei (Adela Mărculescu).


Realizat de regizorul Mihai Constantinescu după un scenariu semnat de Ion Bucheru, filmul este o frumoasă poveste de dragoste, spusă pe un ton blând, în care sunt surprinse atât stângăciile cât și deliciile primei iubiri, o dragoste adolescentină, de primă vedere, care se naște când tânăra Ileana își pierde poșeta într-un vagon de metrou, iar aceasta este găsită de Mihai, care face eforturi să o returneze frumoasei necunoscute.