• Bianca Ghelbere

The Master (Paul Thomas Anderson, 2012)

Puterea convingerii și credința ca medicament.


"Dacă ai învăța cum să trăiești fără a servi un stăpân, ai fi primul din istoria omenirii ". Poate la asta s-ar putea reduce mesajul ascuns în spatele emblematicului film The Master, producția care i-a readus omagieri genialului Paul Thomas Anderson, la puțin timp după succesul filmului There Will Be Blood (2007). Mesajul cu trimitere politică, nihilistă în stil Michel Foucault este doar o alternativă de descifrare, alături de căutarea unui echilibru psihic, într-o siguranță familială, ori de capturare a unor State Unite în perioada de dinainte de război, ori un joc psihologic cu dubluri, o manipulare a publicului larg. În ciuda complexității și a incapacității de a face preziceri concrete legate de subtextul filmului, ba chiar datorită acestui fapt, The Master se dovedește a fi un proiect genial, structurat parcă pe spontaneitatea actorilor, cu relația celor doi protagoniști ca axă centrală. De aici și cele trei nominalizări la Oscar.

Joaquin Phoenix nu poate dezamăgi, în cazul acesta nefiind vorba de actorie, ci de o esență a gesticului, de o atmosferă machiavelică inertă în figura sa, gata să izbucnească haotic la nevoie. După ce a suferit o slăbire dramatică, cu scopul de a construi un caracter osos din toate punctele de vedere, cu un chip bine conturat, el construiește un conflict între ochii mari, angelici, și starea de boală provocată de alcool. Astfel ia viață Freddie Quell, un soldat marin dat afară din armată din cauza psihozei de care suferă, alături de obsesii sexuale și de alcoolism, care își urmărește inevitabil destinul, ca pe o lumină de far, ori, în cazul acesta, îndreptându-se către vaporul răspânditor de muzică și strălucire, ancorat accidental lângă drumul său.

Pe cât este de precipitat și agresiv Quell, pe atât este de docil, blând, dar cu forță interioară și pregătit a și-o dovedi la nevoie unicul Philip Seymour Hoffman în rolul lui Lancaster Dodd. Cel din urmă, purtătorul pseudonimului de maestru, titlu ușor acceptat de ceilalți, râvnește a revoluționa legătura dintre religie și medicină, adică întreaga cunoaștere a umanității. Apelând la metode asemănătoare hipnozei psihoanalitice, cu dorința de a readuce trecutul la suprafață, acesta cauzând traumele prezente, Dodd merge mai departe, implicând spiritismul, aducând aminte de culturi obscure, chiar de scientologia curentă, cel mai probabil intenționat. Și chiar este vorba despre un cult, încercarea de a găsi noi aderenți prin împărțirea pliantelor nelipsind, cu mesaj convingător însă. Dodd dorește mai mult decât provocarea amintirilor ascunse în subconștient, bazându-se pe o legătură primordială, cosmică, asemenea reîncarnării, unde sufletul circulă la infinit, din trup în trup, influențându-l pe cel din urmă cu experiențele vieții anterioare. În ciuda scopului umanitar de a oferi pace, considerându-și practica mai eficientă decât știința medicală, exercițiile pe care le propune par lipsite de seriozitate, amintind mai mult de tehnici de actorie. Cu acest prilej, relația pacient-terapeut dintre Dodd și Quell dobândește profunzime, având teren de manifestare din belșug, cei doi actori, încărcați cu trăsăturile personajelor, creând scenarii infinite. Dispus a-și sacrifica propria viață, Quell duce obsesia sa pentru maestru la extremă, obținând astfel, poate, și un echilibru, găsind un țel și lucrând la autodepășire. În ciuda discipolilor care îl admiră și a stabilității pe care o răspândește, liderul de cult nu este nici el cruțat de demoni, afinitatea pentru alcool fiind domolită prin lichidele pe care Quell le combină cu o expertiză aparte, ca recompensă pentru "tratament". De asemenea, filosofia pe care o propagă pare a se contrazice de la un volum tipărit la altul, el schimbându-și dubios înclinațiile, iar discipolii fiind obligați a urma, fără a chestiona.

Este dificil a spune dacă psihologia/religia/terapia oferită de Dodd aduce mai mult decât consolare bătrânilor fanatici, ori dacă îi poate oferi un viitor dezechilibratului Freddie. De necontestat este însă efectul enorm pe care The Master îl are asupra spectatorilor, încă de la premiera din cadrul Festivalului de Film de la Veneția, dovedind încă o dată geniul lui Anderson, naturalețea lui Phoenix și pierderea enormă pe care o reprezintă dispariția prematură a talentatului Hoffman.

Regie:

Paul Thomas Anderson

Scenariu:

Paul Thomas Anderson

Actori:

Philip Seymour Hoffman, Joaquin Phoenix, Amy Adams

Citește mai mult:

There Will Be Blood (Paul Thomas Anderson, 2007)
Revenir (Jessica Palud, 2019)
Wszystko dla mojej matki (Malgorzata Imielska, 2019)
Szarlatan (Agnieszka Holland, 2020)
  • Facebook
  • Instagram
  • Twitter

România © 2020 blogdefilm.ro