• Ruxandra C.

The Ghost Writer (Roman Polanski, 2010)

Un film ce ne introduce într-o poveste cu crime şi spionaj, ţesută migălos, ca o pânză de păianjen.


recenzie film The Ghost Writer, Roman Polanski

Filmul pare dedicat mediului editorial contemporan, în care se practică confecţionarea unei biografii capabile să genereze o isterie colectivă, astfel încât vânzările să doboare recordul anterior al încasărilor. În acelaşi context se disting şi personaje specializate, dispuse contra unui onorariu generos să însăileze (sub eticheta de "marionete") minunate "poveşti de suflet".

O asemenea postură acceptă şi un tânăr şi talentat scriitor (interpretat de Ewan McGregor), angajat să scrie memoriile lui Adam Lang (Pierce Brosnan), respectiv să jongleze cu trecutul controversat al fostului premier britanic, fabricând o scriere seducătoare.

Însă lucrurile nu decurg cum s-ar fi aşteptat, surprizele se îndesesc pe zi ce trece, iar accidentele degenerează, treptat, în thriller.

Iar pe măsură ce evenimentele se derulează la suprafaţă, din subsidiar începe să iasă la iveală adevărata temă a partiturii - mişcarea ordonată a serviciilor secrete sub controversata deviză "scopul scuză mijloacele". De aici încolo, modelul iniţial al naraţiunii devine pretext.

Roman Polanski, un adevărat maestru al artei cinematografice, disecă principiul lui Machiavelli, devoalând operaţiunile CIA aşa cum încolţesc şi dezvoltă, în contextul secolului XX, noţiunile de scop şi mijloace.

În cazul scopului, obiectivele de referinţă au coborât, neîndoios, o treaptă, din moment ce agenţii operativi au ajuns să vizeze nişte diversiuni pe teritoriul Orientului Mijlociu, agăţând presupuşi terorişti în activităţi subversive pe meleaguri britanice. Pentru ca, apoi, să transfere arestarea şi condamnarea comandoului în ograda premierului...

Cât priveşte capitolul mijloace, acestea s-au sofisticat într-atât încât racolările "pe caz" s-au transformat adesea în veritabile "opere de artă". Potenţialul agent nu mai este abordat direct, el este adulmecat, ademenit şi împins în centrul vârtejului. Ca de pildă la Cambridge, unde un distins profesor universitar cântăreşte din umbră aptitudinile unui student, Adam Lang, şi le compară cu cerinţele unei misiuni de durată pentru a detecta o eventuală compatibilitate.

Ţinta e un personaj charismatic, fără complexe, nu tocmai precaut în ceea ce-l priveşte, dornic de ascensiune socială şi, important, un bun mim, prestând actoria. Adică "mănuşa" pentru ceea ce căuta. De aceea, dascălul începe rolul. Chiar dumnealui cochetează cu actoria şi, iată, azi una, mâine alta, în cele din urmă credulul cade în plasa fină a păienjenişului ţesut.

Iar când o frumoasă agentă CIA (desemnată să îl acapareze) bate la uşă, omul se îndrăgosteşte fulgerător de minunata făptură, o ia grabnic de nevastă şi îşi direcţionează brusc viaţa pe altă turnură, diferită de visul său profesional.

De-aici, Lang, dirijat pas cu pas, accede pe scara politicului până la rangul de prim-ministru şi îndeplineşte orbeşte cea mai întunecată parte a programului înscenat. Niciodată n-a realizat jocul în care s-a antrenat. Şi va sfârşi ciuruit de gloanţe pe un aeroport, convins că a scăpat de pericol, condus la dezastru de însăşi idolul feminin care l-a acaparat.

Dintotdeauna,